De ce nu vreau să-ţi cer o sărbătoare,
un anotimp din multe câte-au fost,
să ne-nfloareasca macii în ninsoare
când clipa-n viaţă nu-şi găseşte rost.
Întreb şi eu în modul cel mai nefiresc
fără să calc pe umbre care plâng,
fără să ştiu de ce în lacrimi te rodesc
şi-n care ne-mplinire visele se strâng.
De ce nu cer acum amurgul fără ploi,
să trec de bariere sterpe spre lumină,
unde s-a stins plăcerea dansului în doi
când ne cântau statuile-n surdină.
Nu te grăbi să dai răspunsul cuvenit
pot să rămân la margine de vară,
privind zăpezile cu maci ce-au înflorit
prin armonii ce-n suflet se coboară.
Adaugă un comentariu
Multumesc domnule da Coza pentru dragul popas si lectura facuta!
Cu pretuire!
Semnul meu de popas drag.
da Coza
Multumesc de apreciere Rodica!
Cu pretuire!
Agafia iti multumesc pentru lectura si comentariu!
Cu mare drag!
Iris iti multumesc pentru trecere si semn!
Cu mare drag!
Adevarat, armonii coboara in suflet la citirea poeziei!
pot să rămân la margine de vară," Este minunat când putem să ne păstrăm puterea sufletului şi visul de iubire.
Asa este Daniela, iti multumesc de trecere!
Cu mare drag!
Sofy iti multumesc pentru lectura si nobletea acestui comentariu!
Cu mare drag!
Angi iti multumesc pentru trecere si semn!
Cu drag!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE