„Alcoolismul” - parodie după „Veni-va sărbătoare” de Gina Zaharia

[Vezi blog]

          Veni-va sărbătoare                                                    Alcoolismul

            de Gina Zaharia                                                                                    de Nelu Preda

E ceață  la fereastră, și parcă a-mpânzit                                 De-o vreme alcoolismul  pământul a-mpânzit

Tot cerul meu de astăzi. Furtuna s-a trezit,                           Și-n urbea noastră, iată, e opt – nu s-a trezit

Și și-a adus aminte cum că demult, pe mare,                        Nici unul dintre-aceia ce-aveau o poftă mare,                  

Cu valuri uriașe ar fi făcut prinsoare,                                       Și au băut aseară și au făcut prinsoare,

 

Că va pândi corăbii pornite de cu zori                                      C-or înghiți carmolul până târziu în zori

Să plimbe înspre mâine un continent de flori,                     Și-și vor găsi culcușul pe stratul  fără flori.    

Și le va smulge crezul. Așa îi e menirea,                                  Sunt niște specimene – asta le e menirea,     

Să-nchidă iute ochii, când vede fericirea.                               Ca-n vinuri și răchie, să-și afle fericirea.

 

Am fost și eu de față. Purta chip troienit,                                 La fel și astă iarnă, pe drumul troienit,

O inimă albastră și alta de granit.                                                Întrezăreai pe-alocuri pavajul de granit,

Sigur, am zis, i-e teamă! Când am privit spre soare,            Pe el, întins, e unul privind în sus la soare,

Fugeau, de rupeau norii, păduri de lăcrămioare.                    Cu ”doza” sta la gură, visând la lăcrămioare –

 

Atunci am știut, Doamne, că un tablou de fier                       O, Doamne, adu vara, căci gerul e de fier,            

Are culori ascunse de un bijutier,                                                 Gâtlejul meu de aur nu-i la bijutier;

Iar la fereastra care acum cere ninsoare,                                   Îngheață-acum în vifor și aprigă ninsoare,

Pe-un evantai de pace veni-va sărbătoare.                                Și se va stafidi, în zi de sărbătoare.