A ta și dincolo de lupte

[Munteanu Manuela]

Se lasă-amurgu-ntunecat și moale,
Iar tu, te verși spre fața mea, alene,
Să-mi stingi cu albul drag al palmei tale
Amarul din surâs și sarea dintre gene,

Căci știi că-n vârful degetelor ai
Fiori de ploaie, când pe piele-mi plâng,
Și-un cântec viu, ca-n glas hoinar de crai,
Ce dorurile-mi cuceresc și-nfrâng.

Mă știi a ta și dincolo de lupte,
Îngrămădită sub cerul ce te-adună -
Un nor statornic, ce-ar vrea să se înfrupte
Din raze, dar și din haos de furtună.

Și dor îmi este de dorul de-a-mi fi dor,
Clocot tăcut, ce în tumulturi geme.
Prin calmul serii, ce-alunecă ușor,
Te sorb pe buze, te-adulmec printre gene.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumoase figuri de stil. Poezie. Dar, începând cu strofa a III-a, prozodia are de suferit, apar aritmiile. 

[Munteanu Manuela]

Vă mulțumesc mult, doamnă Gina Zaharia! Dacă îmi confirmați această dăruire,  înseamnă că am reușit să-mi transpun sentimentele într-un mod generos.

[gina zaharia]

Dăruire metaforică.

[Munteanu Manuela]

Vă mulțumesc mult,  doamnă Floare! Onorată și bucuroasă pentru aprecieri!

[Floare Arbore]

remarcabil poem cu o imagistică spectaculară. sincere felicitări dragă Manuela.

[Munteanu Manuela]

Cu marea bucurie de a fi apreciată scrierea mea, vă mulțumesc mult,  domnule Corneliu Neagu! A fi ,,de neuitat" este un atât de mare vis, încât nu-l pot visa. :)

[Corneliu Neagu]

Metafore personificări, epitete - îmbinate ingenios au dat la iveală o poezie remarcabilă, de neuitat! Felicitări autoarei!