Te iubesc
Mă crezi?
Sau e în zadar indiferenţa cu care tratez
Rănile făcute de aşchiile
Sărite în carne din cuvinte
Aş avea atâtea să îţi spun
Dar nu am pietrele-cuvinte la îndemână
s-au rostogolit în valea regilor
printre piramide şi cămile mai bătrâne
decât piramidele
dălţile dorului sunt ascuţite dar
nu au ce tăia
pietrele-cuvinte sunt departe
acolo
printre piramidele unde pescăruşii
nu ajung
Şi fluviul altora îşi târăşte apele
Prin nisipuri
Fluviul meu a rămas în urmă
Pisicindu-se sub ploaie către un euxin veşnic furios
Şi aflat între gheţuri
Oare acolo mi-aş putea regasi cuvintele ?
Arcul cu care îţi voi trimite scrisoarea
Aşteaptă săgeata potrivită
Dar tu,
Iubito,
Mai ai răbdare ?
Adaugă un comentariu
Un minunat poem de iubire!
Mai am. :))
Primiți o reverență și de la mine.
Reverență.
da Coza
Romantism apăsat, relaţia dintre gând şi cuvânt un mister, dar totuşi mână în mână.
Cuvântul este complexitatea gândului care te trezeşte din somn, cu care vrei să-ţi prinzi trăirea printre meandrele timpului.
Am citit cu plăcere, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE