Oul Fabergé

[Alina Ilie]

Lapte plinind piept și teamă

De fiece gând și ușoară-adiere

Prefac lăstar în trup de mamă,

Balanță de zbucium și înmlădiere.

Lumea-i deplină e nouă deodat,

Când numai cătunul n-o doare,

Trupul îi e-n pătimire brodat

Și mintea caută s-o doboare,

Se află-n dăruire duioasă,

Și cu ochii sărută pruncul,

Cu brațele-l poartă pioasă,

A lacrimei lui mereu cântecul,

Ce-l va aduce acasă.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc din toată inima pentru timp și pentru cuvinte! Domnule Mihai Katin, doamna Ada Nemescu, doamna Vasilisia Lazăr, dragă Chris, vă îmbrățișez!

[Chris]

frumos si induiosator

[Vasilisia Lazăr]

Alina, copacul tău crește, poem după poem, și iată că lăstarul lui se preface acum în trup de mamă, purtător de teamă, durere și nesfârșită dăruire. Ai surprins maternitatea în fragilitatea ei prețioasă, asemenea oului Fabergé din titlu, dar și în puterea aproape sacră de a ocroti viața. Dincolo de zbucium, rămâne imaginea mamei care își sărută pruncul cu ochii și îi poartă până și plânsul. Frumoasă ramură ai mai crescut în copacul tău! 

[Ada Nemescu]

Despre lăstar, prunc, sfântă maternitate - cel mai mare mister, nașterea.

O broderie ( cum remarcă și domnul Katin) într-un poem cu titlu prețios.

aDa ✍️

[Mihai Katin]

sa acceptam legătura cu  celebrele bijuterii   prin finețea și minuțiozitatea cu  care  criptați   poemul ,poate sa nu fie  o  stranie comparație,dac-a fac conexiunea logica cu  imaginile  delicatelor Faberge  adaug versul:

Trupul îi e-n pătimire brodat