Liniștea timpului

[Dumitru Mocanu]

Privirea s-a așternut
la tălpile apusului,
ca o apă
gata să stingă
lumina.

Liniștea are gust
tandru,
un afrodisiac,
mirosind a pâine
arsă.

Brațele risipite
coboară
și leagănă în palme
câteva fire
trudite.

Iar timpul,
alteori sălbatic,
stă pe coama
murgului aprig
și tace.

 

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc, domnule Salvan, pentru apreciere!

[Grig Salvan]

Imagini calme și calde, configurând liniștea sufletului comtemplând Timpul,

„Iar timpul,
alteori sălbatic,
stă pe coama
murgului aprig
și tace.

Magistral final.

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc mult pentru comenatriu și apreciere. Îmi place și recomandarea Dvs., e mai caldă și liniștită. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Metaforele  din poem surprind plăcut cititorul. Din punctul meu de vedere  aș face unele modificări la a doua strofă. Imaginea de pâine arsă poartă o urmă de durere, as prefera pâine coaptă. 

O imagine poetică puternică ” Timpul stă pe coama murgului aprig și tace”.

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc, doamna Lazăr, pentru analiza textului și pentru apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Ai ales să nu descrii liniștea, ci să o lași să se nască din imagini care respiră încet și firesc. Îmi place felul în care timpul, atât de des înfățișat ca o forță necruțătoare, ajunge aici să tacă, așezat „pe coama murgului aprig”, ca și cum și-ar fi epuizat orice împotrivire. Metaforele nu caută să impresioneze, ci să deschidă un spațiu de contemplație. La final, cititorul rămâne cu senzația că a traversat nu doar un apus, ci o stare de împăcare cu sine și cu lumea. Un poem delicat, matur și profund. 

[Dumitru Mocanu]

Doamnă Mitea, Domnule Cristea, vă mulțumesc frumos pentru aprecieri!

[gabriel cristea]

Minunat, parcă desprins din Blaga!

[Maria Mitea]

”Privirea s-a așternut
la tălpile apusului,
ca o apă
gata să stingă
lumina. ” – Îmi place mult efectul pe care îl are versul asupra minții cititorului ... mă duce departe, departe, ca o apă ... „gata să stingă lumina” – Dumitru, ai scris cu măiestrie ...