Măgărușul se închină la culcare

[Alina Ilie]

Vioara se-ncordează și arcușu’-adună foc,
Din mușchii săi, și omul, din nervii corzilor,
Dau sufletul, cu tremur dau viață unui joc
Din glas de piept cuminte, dar teama grinzilor.
Cum ea cânta în vârful casei, niciuna nu cânta,
Ieșeau vecini la promenadă să se desfete-n tril,
Și tot satul o cunoștea, chiar baba descânta
Să nu fie ceva străin, că prea bine cânta și ril
Brăzdase-n ceruri cu vocea-i îngerească,
O cunoștea și lumea, văzduhul nevăzut
O asculta cu teamă de trecerea lumească,
O asculta în taină, ca pe-un făcut născut,
Și-așa ajunse stea dintr-ai ei pământeni.
Pianul plânge-n clape când sunete-i sărută
Gurița ei rotundă, se leapădă de pinteni
Să-i facă loc în văz, nu-i alta într-o sută
Și are ochii verzi.

[Grig Salvan]

Un cântec în cântec, frumos conceput și scris.

[Costel Zăgan]

Bacovia ritmat de Caragiale. Acum.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc, domnule Katin! Am început să scriu pe hârtie în perioada pandemiei. De atunci, nu pot să nu scriu! Am adunat multă poveste, multă durere, dar și foarte multă fericire de a cânta cuvântul. Toate îmi cer să fie spuse franc și fără întârziere, acum.

[Mihai Katin]

surprinzător poem care invita  cititorul  la dezlegarea  unor  ermetice simboluri,da,este  un simbolism reload ,in general  acumularea comorilor spirituale se decantează în  neștiute  depuneri de metale rare ale  spiritului,iată aici un exemplu..

am o întrebare...de ce scrieți poezie?

P.S. este curiozitatea unui om care va admira stilul,nu altceva...