Venită-i vremea

[Mihai Katin]

 

Venită-i vremea când nu se mai doarme

Şi melcii zburdă apucaţi de streche,

Filosofăm naivi şi docţi, după ureche,

Discriminată moartea ne dă palme !

 

Erorile umane îşi fac lege,

Răspunderi mondiale îşi asumă ,

Ne-am convertit la empatii de turmă

Şi dăm un like când vrem a înţelege.

 

Pe seară luna bicefală

Încalecă un inorog de-aramă

Când la parter un grobian exclamă

Că iar e Mimisor în aia goală!

 

Suntem exotici până şi în boală,

Dar distanţaţi civilizat de-o dungă,

Mai vine câte-un drac să ne împungă

Că am trecut degeaba pe la şcoală !

 

Iubim carnasier ca-n preerie

Ascunşi în iarbă până la grumaz,

Un greier orb ne pupă pe obraz

Şi hohoteşte: lumea-i COMEDIE!

 

 

 

 

[gabriel cristea]

Inedită această tristă ironie!

[Ada Nemescu]

Regal!

metafore, ironii, adevăruri ample, sensibilități ascunse, etc... toate într-un poem savuros

mă înclin, aDa 

[Chris]

tablou tragi-comic, la o strofa am ras, la o strofa am plans. foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Surprindeți cu vervă și ironie contradicțiile lumii contemporane, unde absurdul pare să fi devenit o stare de normalitate. Îmbinând satira, umorul și reflecția, construiți un tablou viu al unei societăți care oscilează între superficialitate și neliniște. Finalul, inspirat și memorabil, transformă întreaga desfășurare într-o concluzie amară, dar rostită cu un zâmbet inteligent: lumea rămâne, până la urmă, o mare comedie. Felicitări!

[Calin Tina]

De atâta comedie îmi vine a plânge! Mi a mers la suflet versul dumneavoastră!

[Mihaela Popa]

da, m-am amuzat, mi-am descrețit fruntea

admirație!

[Grig Salvan]

Un pamflet acid, crud și dur, despre existența noastră, ambiguă și teatrală, precară și absurdă, ridicolă și tristă în același timp, în vremurile tulburi pe care le trăim. Deosebit de bine scris în vers clasic.

[Costel Zăgan]

Mare comedie! Dar și poezie.

[Stanescu Valentin]

frumos!