Vărsatul de vânt

[Dumitru Mocanu]

Muguri noi,

ca un vărsat de vânt,

îți vor mușca

lastarii.

Printre arborii uscați,

cu trunchiuri

noduroase,

umflate de apele

vremii,

frunzele tale

vor crește.

 

Să nu cazi în ispita

roadelor ușoare,

nici să nu le săruți

slugarnic

rădăcinile negre,

căutând să-ți lase

pământ.

 

Soarele e sus,

printre aripi de păsări

și creste de munți,

 

între răsărit și apus.

 

[Dumitru Mocanu]

Mulțumesc pentru vizită și apreciere!

[Ada Nemescu]

Pozitivism, clar. Nevoia de înălțime, de ridicare, de bucurie a zborului. 

Este scris simplu, curat. aDa 

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc frumos pentru apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Aici propuneți o meditație poetică despre devenire, rezistență și demnitate, folosind imagini inspirate din universul naturii. Mugurii, arborii și lumina soarelui devin simboluri ale renașterii și ale drumului parcurs cu răbdare, fără compromisuri. Un poem sobru și profund, care îndeamnă la încredere în propria creștere și la păstrarea verticalității, chiar și atunci când încercările vieții par copleșitoare. Frumos!

[Dumitru Mocanu]

Vă mulțumesc tuturor pentru vizită și pentru aprecierile voastre!

[Chris]

Să nu cazi în ispita

roadelor ușoare,

nici să nu le săruți

slugarnic

rădăcinile negre,

căutând să-ți lase

pământ.

Soarele e sus,

printre aripi de păsări

și creste de munți,

între răsărit și apus.

frumos! mi-a placut aceasta parte in mod deosebit!

[Mihaela Popa]

plăcut, ca o adiere răcoroasă într-o zi toridă de vară 

[Grig Salvan]

Versuri ce par simple, colocviale și aparent banale, dar sunt esențe de frumusețe nesofisticată, îmi plac la lectură, sunt suave ca un cântec în surdină, iar iamginile se succed ca într-o reverie. E un fel de cântec al vieții și renașterii. Îmi place mult finalul, ca un tablou gigantic:

„Soarele e sus,

printre aripi de păsări

și creste de munți,

 

între răsărit și apus.”