Valenta: din pom cad dude

[Stanescu Valentin]

           

       din pom cad dude -

                 pe casă poc!

                        albe roş’

                         când se

                                coc

 

                                    din pom cad dude -

                                    şi uneori

                                    mă cert c-un

                                    cârd de

                                    ciori

 

   din pom cad dude -

              arome dulci

               mănânci şi

                      când te

                          culci

 

                                 din pom cad dude -

                                 iarna din plin

                                 vom mânca

                                 gemul

                                 fin...

 

[Chris]

citit cu placere, 

[Stanescu Valentin]

Grig, am în curte un dud falnic de prin anii ’60. Pe un ram al lui am construit o căsuţă pentru nepoate. Zilele trecute, în timp ce vopseam în verde iarbă căsuţa, răsuna ritmic tabla ei după cum se juca vântul printre frunzele dudului. Astfel că am prins momentul pentru schiţa acestei Valente. Mă bucur că am trezit în tine atâtea amintiri din fascinanta copilărie. Mi-e dor de câteva strofe din partea ta.

[Stanescu Valentin]

Ovidiu, dulcele de început al verii l-am simţit în bobiţele roşii-negre sau albe ale duzilor crescuţi prin curte. Ciorile sunt la originea duzilor şi nucilor crescuţi aiurea în natură. Consider că îmi sunt coautoare a acestei Valente...

[Grig Salvan]

Dudele erau primele fructe ce se coceau în copilăria noastră din curtea casei bunicilor. Ecourile eastui text îmi amintesc de căderea dudelor pe acoperișul de tablă sub care bunicii fierbeau toată vara la porci, iar toamna fierbeau magiunul... Căderea dudelor pe tabla acoperișului era ca un metronom în zilele calde ale verilor de altădată. În dud ne urcam după ce veneam de la scăldat și ore întregi mâncam dudele negre până ne mânjeam cu totul pe fețele arse de soare, spuneam povești, făceam glume, cochetam cu fetele sprințare urcate și ele desculțe alături de noi băieții. Azi nici noi nu mai suntem cei de atunci, nici duzii noștri nu mai sunt...Unde sunt dudele de altădată? Mă bucur că la tine mai sunt...

[ovidiu]

Reușită poetica deosebita!

[Stanescu Valentin]

Mihai, mulţumesc pentru că eşti primul care deschide Valenta, ca şi altădată. Sensul dat de tine subiectului are o interesantă trimitere către înalt. Pare a fi o Valentă dar nu este. Definiţia Valentei este: cinci versuri de câte 5; 4; 3; 2; 1 silabe cu rima pe versul 2 şi 5. Poezia ta are 7; 5; 4; 2 ;2 silabe cu rima pe versul 2 şi 5. Sunt sigur că dacă vei întoarce versurile către o Valentă vei reuşi.

[Mihai Katin]

pomul visează dude

cu viermele fin

încet  rotind

firul

divin