Prima Noapte de Dragoste

[Dacu]

După Sfânta Cununie

Cu un dor înflăcărat

Tu ai devenit Femeie

Doar cu mine ca Bărbat.

Al tău trup cel feciorelnic

Ce vibra de-atâta dor

L-am simțit ca pe un Sfeșnic

De un foc mistuitor.

Pân la tine n-am știut

Cât de pură e-o fecioară!

Adulter eu am făcut

Cu femei odinioară...

Cum nu pot să schimb trecutul,

Îmi doresc pe viitor

Să fim iar ca la-nceputul...

Tu fecioară... eu fecior.

De-adulter... de-odinioară,

Pur am devenit și eu,

Prin al tău foc de fecioară

Ce îl simt de-atunci mereu...

Prea Scumpei Mele Soții Valeria, 27 Aprilie 2026, ora 19:16

[Dacu]

Stimate Domnule Grig Salvan,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru apreciere! Eu cred în reîntrupare și sper să revăd Sufletul Prea Scumpei Mele Soții Valeria așa cum am descris și în textul meu literar ,,Acolo sus în Ceruri... " . Dacă Ea este Sufletul Meu Pereche, atunci Ea mă va aștepta acolo sus în Ceruri pentru a ne reîntrupa sau nu cu Voia Lui DUMNEZEU TATĂL CERESC.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu 

[Grig Salvan]

Un text ce respiră puritate și inocență ca la începuturile oricărei înfloriri, un frumos, sincer și simplu omagiu adus acestei purități în dragoste a cărei amintire dăinuie și dincolo de mormânt.

[Maria Mitea]

nu am obs. butonul ... 

l-am folosit

:) 

[Dacu]

Stimată Doamnă Maria Mitea,

       Mulțumesc foarte mult pentru apreciere! Fără supărare, dar eu cred că nu v-a plăcut destul, încât să folosiți și  butonul ,,Îmi place" ...  Ce vreți să spuneți cu ,,scrie, " ?!?

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Maria Mitea]

Un poem scris dintr-o stare pură, inocentă,  ” L-am simțit ca pe un Sfeșnic” ce ne întoarc cu fața spre iubirea sinceră, curată ... 

Mi-a plăcut, 

scrie, 

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

       Vă mulțumesc foarte mult, atât pentru analiza literară făcută cât și pentru empatia Dumneavoastră față de starea mea sufletească! Eu cred cu tărie că Sufletul Întrupat al Prea Scumpei Mele Soții Valeria a fost Steaua Mea Polară dăruită mie de către PREA BUNUL DUMNEZEU pentru a-mi fi de ajutor în toate cele în destinul meu din această Viață de Suflet Întrupat! 

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem confesiv și încărcat de emoție, în care iubirea conjugală capătă valențe de purificare și renaștere. Tonul sincer și direct transmite o trăire profundă, în care trecutul este asumat, iar prezentul devine spațiul unei transformări interioare. Simbolurile – focul, sfeșnicul, puritatea – conturează ideea unei iubiri care vindecă și sfințește. Finalul, dedicat soției plecate, adaugă o dimensiune dureroasă, dar și luminoasă, a unei legături care depășește timpul. Un text cald, cu o sinceritate dezarmantă.