~ ~ Río Abajo Río ~ ~

[Maria Mitea]

~    și va fi nevoie doar de o lacrimă pentru a trece
                                                                                de la ofilire la înflorire ~
liliacul îngropat în zăpadă,

         indiferent la semnele timpului,

...și va fi nevoie doar de o lacrimă când vom trece de la estompare la înflorire,

                                                           lumânări pâlpâitoare, ~ privind cum
                                                                                                sub fiecare fulg curge un alt râu ~

[Chris]

un stop- cadru frumos!

[Grig Salvan]

Genială spunere: „...și va fi nevoie doar de o lacrimă când vom trece de la estompare la înflorire”, sugerând forța generatoare a lacrimii, cea care adună de fapt energiile risipite și le convertește într-o nouă înflorire.

[Maria Mitea]

Vasilisia, Mihai, Ada, mulțumesc mult pentru lectură și semn! Mă bucură! 

Cu drag! 

[Ada Nemescu]

Un joc de semne și simboluri cu un titlu ce sare-n ochi.              aDa

[Maria Mitea]

~ şi încă nu se văd... cuvintele, 

            cât nu ne-am lega sufletul de ele, cuvintele

nu se văd,  nu se aud,

nici 

șoptite, nici strigate, 

...dar dacă le-am vedea într-o zi cum pleacă fără de întoarcere,

fără să-și amintească de noi      cei rătăciți printre ele,

cuvintele, 

curg

și va fi nevoie de un potop de lacrimi pentru a trece de la cuvinte la necuvinte… 

Valentin, mulțumesc de cuvintele pline de duh, 

Mă inspiră,

și eu mă bucur că scrii.

Ce să mai facem altceva când deja le-am dat pe toate la locul lor… doar nu om sta cu brațele în sân, să așteptăm țara să ardă… :)

[Mihai Katin]

in josul raului este ca una canción del alma,când simțim subtila curgere a naturii aflam si secretul fericiriii

[Vasilisia Lazăr]

Un fragment de o delicatețe rară, în care lacrima devine simbol al transformării, al trecerii subtile de la ofilire la renaștere. Imaginea liliacului îngropat în zăpadă sugerează o frumusețe latentă, suspendată între anotimpuri și stări. Versurile curg ca o meditație liniștită asupra timpului, unde fiecare fulg ascunde o altă poveste, un alt început. Tonul este contemplativ, cu o melancolie blândă, dar plină de speranță. Un text fin, care respiră tăcut și profund. 

[Stanescu Valentin]

Dincolo de un un cuvânt curg romane. Orice poveste se începe cu un cuvânt. Ce frumos ai spus: și va fi nevoie doar de o lacrimă pentru a trece de la ofilire la înflorire. Mă bucur că scrii. Mă bucură cum scrii cu pauze mari între cuvinte acolo unde sunt cele care se vor naşte în mintea cititorului şi încă nu se văd...