Rămân Anna Frank

[Costel Zăgan]

Decalaju-i deviza contemporanilor mei

frică tensiune disperare

Domnul K -i mereu lângă tine

încălțându-ți toate drumurile

singura cale de acces rămâne poezia

nu vreau ca moartea

să-mi termine fraza

viața mai are atâtea de făcut

dragă Kitty

hai să ne învingem

orice este mai ușor decât moartea

neliniștit(ă)

și atât de copil

rămân a voastră

Anna Frank

Costel Zăgan, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

[Costel Zăgan]

Sărut-mâna: intuiție la obiect, adică, la poezie! 

[Vasilisia Lazăr]

Costel, poemul tău este un manifest al rezistenței prin poezie, în care vocea Annei Frank devine simbolul fragilității, dar și al curajului de a rămâne viu prin cuvânt. Tensiunea contemporană, sugerată prin „decalaj”, frică și disperare, contrastează puternic cu dorința de a continua fraza vieții, de a nu lăsa moartea să aibă ultimul cuvânt. Invocarea „dragă Kitty” aduce autenticitate și emoție, păstrând inocența copilului în fața istoriei crude. Finalul, simplu și tulburător, reafirmă speranța că poezia rămâne spațiul unde umanitatea supraviețuiește. O scriere concentrată, profundă și necesară. Felicitări!

[Chris]

trist...

[Costel Zăgan]

Sărut-mâna!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri apăsătoare despre apropierea morții, dar în același timp copilăria învinge disperarea prin poezie. Un text frumos despre rezistența interioară, a speranței în fața morții.

[Costel Zăgan]

Mulțumesc frumos.

[Grig Salvan]

Am remarcat versuri cu sens profund, demne de reținut și de meditat: „nu vreau ca moartea/ să-mi termine fraza”, sau „orice e mai ușor decât moartea”

[Costel Zăgan]

Așa-i, din păcate. Sau, din fericire?

[Mihai Katin]

inocenta  poate rezista răului patologic? 

fizic nu dar spiritual exista o memorie a geologiei umane  în care Anna Frank va hoinari  mereu peste straturile inerte și amorfe ale  prostiei   si ororilor umane.