Pruncul pieptului

[Alina Ilie]

Dulceață pentru suflet pe tâmpla pâine
E cuvântul rostit din taina tăcerii,
Crezul din pieptul urechii lipsită de mâine,
Maia plămădită din cerul cucerii,
E lacrima rouă zvântată-n bărbie-amuțită,
Ce-adapă gândul atoateneștiutor,
Pierită-n contururi de oarbă aură nesluțită,
Culcuș Dumnezeu al trupului trecător,
E căușul de palmă din pește și pită dar, 
Ofrandă ultim dumicat miluit,
Mestecat în capătul lumii, curatul murdar,
Ce nutrește un patos demult siluit.

[Ada Nemescu]

Un contorsionism  poetic.

Alternanțe mai mult sau mai puțin subtile, deloc ușor slalomul printre metafore.

Voi mai citi, aDa

[Chris]

o imagine spirituala si foarte criptata ca si cum autoarea a inventat o simbolistica proprie prin care incearca sa transmita mesajul exact ca un tablou in care imaginea ascunsa este la vedere.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc cu inima pentru popas și pentru analiza atentă. 

[Vasilisia Lazăr]

Autoarea pare să urmărească o mistică trăire a materiei, o încercare de a împăca divinul cu corporalul: „dulceață pentru suflet pe tâmpla pâine”, „căușul de palmă din pește și pită dar” — imagini care evocă euharistia, hrana transformată în har.

Totuși, în ciuda acestor imagini frumoase, limbajul se rupe de sens, devine contorsionat: expresii ca „pieptul urechii lipsită de mâine” sau „curatul murdar” forțează paradoxul până la opacitate. Poemul riscă astfel să piardă cititorul în căutarea unei semnificații care nu se mai arată.

Este un text cu intenție de metafizică poetică, dar împovărat de artificiu. Lumina lui rămâne ascunsă sub prea multe învolburări de cuvinte. 

[Grig Salvan]

Aceeași construcție oarecum stranie și greoaie la lectură, un anume fel, intenționat, de „siluire” a limbii, dar care naște asocieri insolite de cuvinte și gânduri, provocatoare schimbări de sens al cuvintelor, surprinzătoare și originale formulări. Ca spre exemplu „atoateneștiutor”, un cuvânt sfidînd contrariul său, cel obișnuit. Apare uneori câte un cuvânt neuzual cum ar fi „cucerii”, caz în care poate ar fi necesară o explicație de subsol.

[Mihai Katin]

Culcuș Dumnezeu al trupului trecător,
E căușul de palmă din pește și pită dar,
Ofrandă ultim dumicat miluit,
Mestecat în capătul lumii, curatul murdar,
Ce nutrește un patos demult siluit.   apreciez registrele  stării poetice   care intre sacrul  inimii și  profanul rațiunii ne dezvaluie o paradigma   demna de  meditație:

Culcuș Dumnezeu al trupului trecător

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere.