labirintul iluziilor

[Ada Nemescu]

motto:

Cândva totul va fi bine, iată speranța, acum totul este bine, iată iluzia

                                                                                  Citat de François-Marie Arouet de Voltaire

 

deasupra
semnul întrebării ca un cârlig inutil
(atârnată speranța nu-i grea)
ca o înjunghiată
ca o aproape ucisă îmi țineam plânsetele cu mâna
printre degete îmi curseseră visele
pic pic pic
veșnicia băltea
pe retină oprisem imaginea ultimă
ciobul de lună și gura ta

sufăr de un paseism devastator 

ca-ntr-un jurnal al pământului
pulsând viu dedesupt
cuminte răsfoiam
luând aminte  - moartea-i prea plină de ea năpârca cu iz de smârc

de ce-aș mai rămâne?

uite semnul mirării pe-afișul ce-i viața...

uneori sunt confundată cu o frunză
călcată ca ea
purtată de vânt pe alee
putrezind

 mai apoi azalee sau nalbă
păpădie salbă la gât de copile

miroase a pelin

amintiri îmi revin
se-aude cronica anunțată a unui suicid - o știre și ea...

deasupra
semnul întrebării ca un cârlig inutil

[Ada Nemescu]

@ Stănescu Valentin,  mulțumiri pentru comentariul versificat... 

Așa este viața, ne depărtăm, ne apropiem, ca valurile mării... oricât ar fi țărmul de ispititor, marea rămâne întreagă...

aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, am lipsit de aici în ultimul timp şi te mai găsesc în acest timp în care ’’semnul întrebării ca un cârlig inutil’’ mă atenţionează că viaţa s-a îndepărtat de poezie...

 

am fost acolo sus

totul era verde mii de întrebări

jos niciun răspuns

mai era doar o treaptă

mâna îmi tremura

manşonul funiei strângea tare

coţofana striga la mine

dintre ramurile cuib

ciocuri rombice cu margini roz

scoteau limba la mine

am legat-o de cer

gulerul de cânepă...

s-a făcut noapte!

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  dragă Chris! Este o bucurie să ne întâlnim zilnic.Apreciez activitatea pe grup și prietenia ta...aDa, cu drag

[Chris]

foarte frumos!

[Ada Nemescu]

Mulțumiri,  draga mea Nikol...

Ca de obicei, primesc un comentariu elaborat, obiectiv,  îndreptat îndeosebi spre trăiri sufletești.

Niciodată bucuria nu va avea impact precum tristețea. 

Să ne citim cu plăcere și frumoasă așteptare,

aDa, cu drag

[Nikol MerBreM]

Dragă Ada, am citit cu încântare acest poem de un tragism devastator, în care eul liric se pune cuminte sub lupă, în timp ce disecă rostul vieții. Adesea, alegem să intrăm de bună voie în labirintul iluziilor, dar, poate, la câte un colț de labirint, avem și bucuria reală de a fi ,,păpădie-salbă". Și aș îndrăzni să spun că și atunci când suntem frunze izgonite de vânt și călcate în picioare de viață, trăirea e acolo, chiar dacă dureroasă, și odată ce există trăire, există și rostul vieții, chiar dacă ne este mai greu să-l acceptăm. Minunat poem! Mi-a plăcut mult plasticitatea acestui pasaj ,,ca o aproape ucisă îmi țineam plânsetele cu mâna".

Drag,

Nikol

[Ada Nemescu]

@ mulțumiri, dragă Lisia! 

Avem stări diferite, în conjuncturi felurite, viața ne obligă să experimentăm ceea ce nu bănuiam vreodată...

În acest timp, poezia ne salvează cu... tandrețe,

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem foarte bun, începând de la titlu până la ultimul vers. Bravo, Ada!

[Ada Nemescu]

Tuturor celor care s-au oprit și au citit, au lăsat semn, vă mulțumesc.

aDa

[Ada Nemescu]

@Monica Pester, mulțumesc! frumos spus - gherghef emoțional! aDa