fânarul cu flori în lucernă

[Stanescu Valentin]

fnrlcflrnlcrndprtdlmşltmblnfnrltctcflrnlcrnrcdllrtndlsnltsprvlfrbntcplprndcnrvşsltndncptmnlmlţlrgpc

psgndrpldscrcrrttpbţrcndcrcbnsnpsşptltlvbrnddpsrntncbrspsd

                                                                                               aeiouăâî

 

 

                                                  departe de lume şi-al ei tămbălău

                                                      în fânarul tăcut cu flori în lucernă

                                      dor               urc dealul rotund al sânului tău

                                   de dor                  spre valea fierbinte-a capului pernă

 

                                  zbor în                 doi cai nărăvaşi săltând în copite

                                     dor               mâinile mele-ţi aleargă pe coapse

                                                    gânduri peliade îs cercuri rotite

                                              pe bolţi urcând curcubeie-n sinapse

 

                                             şoaptele tale vibrând aud

                                             păsări în taină coboară spre sud...

 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela, am asociat consoanele bărbatului iar vocalele femeii, în acest mod se observă că poezia postată nu poate fi înţeleasă decât dacă utilizăm vocalele şi acordăm femeii întregirea zicerii...

 

 

                                    fnrlcflrnlcrndprtdlmşltmltnfnrltctcflrnlcrnrcdllrtndlsnltsprv

                                      lfrbntcplprndcnrvşsltndncptmnlmlţlrgpcpsgndrpldscrcrr

                                             ttpbţrcndcrcbnsnpsşptltlvbrnddpsrntncbrspsd

                                                                              aeiouăâî*/

                                                    */ în zburătoarea farfurie

                                                       din consoane originale

                                                        stă ascunsă-o poezie

                                                        ce-i lipsită de vocale...

 

                                                  ea ca un Motto într-adins

                                                   a apărut stârnind mirări...

 

                                                   iar dacă cineva s-a prins

                                                      i-aduc aici felicitări!

[Mihaela Popa]

un poem plăcut

nu am înțeles înșiruirea de litere de la început

[Chris]

erotic si frumos!

[bolache alexandru]

Cu suișuri și coborâșuri, la fel ca în viață... Gânduri care se pierd undeva departe de lume...

[petrut dan]

Un final numai bun să ne scoată din atmosfera aceasta de noiembrie umed și cu lumină puțină, un poem plăcut la rostire, cu stimă!

[Amanda Spulber]

Văd aici o încercare de a împleti senzualitatea cu ludicul, un preludiu ca o promisiune într-un joc de cuvinte. Îmi place ideea de ludic, dar nu îmi place prima parte. Am înțeles că e vorba de versuri scrise fără vocale, dar nu îi înțeleg rostul. Pentru versurile în sine, cred că s-ar potrivi evidențierea cu litere îngroșate și ar mai trebui lucrat textul pentru ritm. Ceva de genul acesta, fără pretenția de a fi ceva perfect, e doar o sugestie.

departe de lume ŞI AL ei tămbălău
în fânarul TICSIT cu flori DE lucernă
**de dor** urc dealul rotund al sânului tău
**spre dor** spre fierbintea vale și pernă

**zbor** CA doi cai nărăvaşi săltând DIN copite
**cu dor** mâinile mele-ţi aleargă pe coapse
gânduri PLEIADE SUNT CA ȘI cercuri rotite
RAPID ÎNĂLȚÂND curcubeie-n sinapse

Iar şoaptele tale vibrând LE aud
Când păsări în taină coboară spre sud...

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Stănescu, daaa, tăcerea doare. Nu uitați că și dumneavoastră ați tăcut în mai multe rânduri. Iar noi am fost aici. Am rămas aici. Cu tăceri, cu pauze, cu încercări de tot felul... Dar am rămas. Și a durut... Dar am rămas.

Cu drag și cu speranța că și dumneavoastră veți rămâne!

[Vasilisia Lazăr]

N-am înțeles. Cel puțin prima parte îmi amintește de pisicuța mea Rozica, atunci când a adormit pe tastatură. Voi reveni după ce reparați. Ori poate să fie o formă de revoltă? Zic și eu...

[Grig Salvan]

Un cântec de dragoste de o mare frumusețe și gingășie, senzualitate și muzicalitate. Parcă m-am regăsit peste ani în fânarul unei prime iubiri adolescentine, unde descopeream frumusețea ființei de lângă mine, parcă văd aievea cum „urc dealul rotund al sânului tău”, un gest de o frumusețe sublimă, sau „doi cai nărăvași săltând în copite/ mâinile mele-ți aleargă pe coapse”. Finalul are o incantație magică: „șoaptele tale vibrând aud/ păsări în taină coboară spre sud...”

[Mihai Katin]

d-=voastra  aveti   darul unei   minutiozitati   poetice ,al   tapiseriei   lirice   si  aceste  eforturi   trebuie  sa-si  aiba  pqarte  de recunostinta  noastra!