S-a dat în vileag tăcerea

[Ada Nemescu]

 Motto:  “Restul este tăcere.“  William Shakespeare

 

prin lucarne îngerii se văd

mai întregi și mai vii decât visul dintâi

lumina sparge cețuri fade în cuvinte

 

cât de simplu se împart la doi destine

 

nemurirea pe retine se scrie

în pomul răbdării doar poame de rai

acum nuntește-n noi o pace

inimi zboară una către alta

 

 mistere de întinerit bezne

în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr

[Grig Salvan]

Parcă ai vrut să ne uimești cu fiecare vers, surprinzător, original și misterios, parcă un mister, un miez sapiențial e ascuns în cuvinte potrivite. Fiecare vers e un fel de flash pentru receptacolul nostru, cel puțin primele două versuri creează o imagine șocantă ca în picturile lui Hyeronimus Bosch:

„prin lucarne îngerii se văd

mai întregi și mai vii decât visul dintâi”

Sau imaginea paradisiacă „în pomul răbdării doar poame de rai”

Finalul e, deasemnea, de un ermetism incitant, e de-a dreptul surprinzătoare expresia „mistere de întinerit bezne”, care apoi își găsesc „locul de veci” în foile albe și în Adevăr.

Interesantă și provocatoare lectură.

[Ada Nemescu]

Vă mulțumesc, dragilor, Lisia și petruț dan, pentru citirea acestor versuri oftat...aDa

[Ada Nemescu]

Repetatele intervenții prin comentarii, mă bulversează,  uneori...

Merit eu atâta atenție?!

aDa

[Stanescu Valentin]

aDa, cu un timp în urmă cineva de aici a remarcat faptul că pagina mea seamănă cu un cenaclu. M-aş bucura să fie şi alte pagini precum este a ta şi a mea. Nicidecum, poezioarele mele nu depăşesc ceea ce tu aduci aici. Nu am mai auzit de ’’mistere de întinerit bezne’’ sau ‚’’ nemurirea pe retine se scrie / în pomul răbdării doar poame de rai’’. Mulţumesc pentru primirea mesajelor mele. Cu o deosebită considraţie pentru poezia ta, îţi doresc inspiraţie în ton de verde!

[Ada Nemescu]

Draga mea Nicoleta Ramona, ai surprins esența, răbdare și nemurire, nu excelez în nici una, de aici lupta cu mine însămi, aDa mulțumește.

[Ada Nemescu]

Domnule Mihai Katin, ați scanat cu precizie detalii ce mă surprind și pe mine. În urma analizei, parcă nu-mi recunosc cuvintele....vă sunt recunoscătoare, aDa

[Ada Nemescu]

Mulțumiri, domnule Valentin Stănescu pentru astfel de comentarii care întrec cu mult poezia mea. 

Bucurie este, desigur, și pentru colegii de pe site care citesc aceste versuri-comentariu.  Considerație, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O poezie cu tentă filozofică despre  răbdare și  nemurire .

” Răbdarea este amară, dar rodul său este atât de dulce” , declara J.J. Roussou.

[Mihai Katin]

prin lucarne îngerii se văd

mai întregi și mai vii decât visul dintâi

lumina sparge cețuri fade de cuvinte   o imanine   cu  luminile  edenice  ale lui  Dante caci   el   nu inseamna doar  purgatoriu...

cât de simplu se-mpart la doi destine   si  ce ramane este  consemnat  aici:

emurirea pe retine se scrie

în pomul răbdării doar poame de rai   nu  este un poem  simplu   ,un  lirism subtil   al   starilor  primordiale  dar   omniprezente

 mistere de întinerit bezne

în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr....trebuie  o  anume  stare  a inspiratiei   pentru  a  scrie  un asemenea  poem  ....sa nu  fim nepasatori  cand  poezia   mai  aprinde o  stea  pe bolta  ei  miraculoasa...

[Stanescu Valentin]

aDa, curcubeu din gând se-aşterne între două culmi eterne... din nou muza e de vină că din beznă în lumină un cuvânt a răsărit dintr-un colţ de infinit...

 

timp deasupra de Olimp

 

motto: ’’cât de simplu se-mpart la doi destine’’

 

                                                                       aDa Nemescu

 

în timpul ce se ascunde

     între două dulci secunde

          în gândurile mele mii

               să ştii aştept te-aştept să vii

 

               lin să vibrăm în doi frumos

          în zbor pe unde-n sus şi-n jos

     să umplem zările pustii

din golul dintre galaxii...