A plouat azi noapte cu găleata

[Maria Mitea]

Cum să ajungi în America
Și să nu vorbești cu mama ta,
Când știi cât de mult își dorea să vadă lumea,
Cât de mult visa să-noate-n ocean,
Cât a grijit grădina, a plantat copaci,
Tăiat via,

A semănat vise,
Și-n iarbă
Și-n prunci,

În ochi de cuci,

Cum să ajungi în America
Și să nu vorbești cu mama ta când te uiți la cer
Iar vorbele ei sunt mană cerească,

Sfântă ca țara unde te-ai născut,
Sfântă ca ploaia din cer,
Un Dumnezeu
Când doar adierea ei te mai ajută să atingi pământul,
Să-l simți,
Să-l cuprinzi,

Mamă ă ă ă ă ă ă

A plouat azi noapte de-ai fi zis că vine potopul,
Mi-am adus aminte cum puneam găleți sub streașină,
Strângeam apa de ploaie să ne spălăm pielea, hainele,
părul,

Cum să ajungi în America
Și să nu vorbești cu mama ta,
Cum să n-o strigi

Mamă ă ă ă ă ă ă ă ă ......

Nici o țară (bogată) din lume nu-ți seamănă

[petrut dan]

Un poem rezonant, autentic, uneori dureros, dar bine condus până la finalul de reținut în mod special,  cu drag!

[Chris]

se simte dorul. foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Superb!!!

[Maria Mitea]

Mihaela, 

Mulțumesc mult de vizită! Și eu mă-nchin!

[Mihaela Popa]

într-adevăr

"Mamă ă ă ă ă ă ă ă ă ......

Nici o țară (bogată) din lume nu-ți seamănă" mă înclin!

[Maria Mitea]

Alexandru, mulțumesc de popas, da adie a proză, și totuși nu este , aș zice ca Valentin Pro-ezie” 

Valentine mulțimiri și din partea mea!

Gabriel, mă bucur că rezonezi cu acest strigăt, și ai trăit pe pielea ta, ne facem frați de cruce, :)

Grig, mă bucură mult vizita ta, ”oriunde te-ai afla ești cu sufletul plin de ea” adevărat,  

Când am plecat în Canada în 2001, și am aterizat din avion, am avut un șoc, abia atunci m-am trezit din visare și mi-am zis ”doamne ce-am făcut, ce-am făcut ... ” , iar când după 3 luni mama a murit , am trăit infernul ... 

ani în șir mi-am dorit ca mama să nu ne fi iubit , să nu ne fi dat atâta grijă și dragoste, să nu ne  fi fost dedicată,  ... încă îî m-ai caut câte un cusur, ... și tot cu ea mă iau în gând,  și încă mi se umple  inima de căldura aia a ei,

când eram mică îi ziceam; ”  când stau lângă mătale mă ung cu neri ( așa ziceam noi la mierea de albini, neri) ... și apoi surorile săreau și ele să vadă cum e să te ungi cu mama de parcă te-ai unge cu miere”  

[Grig Salvan]

Emoționant până la lacrimi strigătul către mama de dincolo de țări și mări, oriunde te-ai afla ești cu sufletul plin de ea...

[gabriel cristea]

Sfâşietor strigăt, mai ales că știu ce-nseamnă Ammerica! Bravisimo! 

[Stanescu Valentin]

Maria, mulţumesc pentru şovoiul de cuvinte declanşat de starea mea unică pe care am trăit-o într-o biserică.

Strigătul tău către cei care îşi uită izvorul vieţii este cutremurător în sufletul cititorului dar nu voi şti cum este în sufletul celor cărora te adresezi.... MAMA e totul pentru cel ce este! Mi-au plăcut versurile: ’’A semănat vise, // Și-n iarbă / Și-n prunci,’’. Observ că aici în Cenaclu parcă lipseşte ceva...

[bolache alexandru]

Un omagiu adus mamei. Frumos și trist în același timp înduioșător!