Zile stranii și o noapte de piatră

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Zile stranii ne-au găsit,

Hulpave și grăbite ne-au dat de urmă.

Sunt pe cale să sfărâme întâmplătoare bucurii

Firavele noastre împărtășiri,

Ce vor pieri înecate-n umbră.

 

Ochi curioși și reci ciudat ne privesc

Prin încăperi când pășim alături.

Glasuri scăzute din urmă ne amintesc,

Bărfind despre păcat și rânjete slute

Pândesc neobosite la o cafea, pe la colțuri.

 

Zile stranii ne-au găsit

Și zăbovim chiar în orele lor bizare.

Suntem singuri, încurcați în amintiri,

Privind apusuri fiecare,

De parcă am alerga dinspre noapte spre zi.

 

Iubite, zile stranii ne-au găsit!

Ne continuăm jocul sau un oraș nou vom găsi?

Ascultăm vorbindu-se despre păcat, tu știi...

Acesta e coșmarul nostru închipuit,

Când suntem prinși într-o neobișnuită noapte de piatră!

 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Da. Este o poveste de dragoste interzisă. Ăntre persoane care au deja soți și s-au îndrăgostit. Ei își apără dragostea, dar nu pot închide gura lumii, chiar dacă au decis să rupă lațul și să trăiască noua iubire. 

Poezia este pentru cei care trec prin această situație.

[Chris]

nu am inteles "zile stranii". tabloul pare a fi despre ceva ce nu mai este cum a fost, ceva ce este pe cale de a se incheia, cum ar fi relatia dintre 2 persoane sau chiar iubirea. 

in ultima parte se aude prea mult gasit\gasi

mi-a placut ideea noptii de piatra

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc!

[Ada Nemescu]

Bizarerii, straneitate, o lume voit descrisă cu patos, într-o repetiție halucinantă.

aDa

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Domnule Petruț Dan am modificat la ultumul vers.

Era obositoare repettția.

Mulțumesc!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Doamna Vasilisia vă mulțumesc!

Am modificat în text, după sfatul dumneavoastră!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos tuturor pentru sfaturi și pentru minutele acordate citirii versurilor mele!

Pentru mine sunt prețioase toate remarcile dumneavoastră, chiar dacp nu mă întind la conversații.

Sunt într-un proces de creștere în lumea versului și trec prin tot felul de stări. Am forțat nota studiind formele fixe ale poeziei. Încă procesez....! Dar...mă simt bine, evadez, în versul fără reguli, recunosc. Sunt un vulcan de emoții, e care doresc să le materializez în versuri...! Vă mulțumesc tuturor încă o dată!

[Grig Salvan]

Un poem straniu, cum suntem avertizați din titlu, cu stări și trăiri paradoxale, cu imagini uneori șocante până la terifiante, o lectură pe ansamblu interesantă.

[Mihai Katin]

Iubite, zile stranii ne-au găsit!

Ne continuăm jocul sau un oraș nou vom găsi?

Ascultăm vorbindu-se despre păcat, tu știi...

Acesta e coșmarul nostru închipuit,

Când suntem prinși într-o stranie noapte de piatră!    dar   cate  nu   sunt  zilele stanii, oare  cati   nu   avem  un cosmar  inchipuit  si   cati  nu   descopera  ore  bizare  pentr5u   ca  viata  are  oglinzile  ei,de argint  ,de cositor,de gheata...daca  le  spargem vom  spune  doar  atat:

Suntem singuri, încurcați în amintiri,

Privind apusuri fiecare,

[Vasilisia Lazăr]

Și mai e „straniu ne privesc”. Poate fi „ciudat” aici, iar la ultimul vers „neobișnuită”. Sincer, numărul silabelor pe mine nu mă deranjează în acest poem, e doar unul cu rimă aleatorie care ajută la muzicalitate, nu unul în tiparul clasic obișnuit. Eu nici n-am remarcat rima. :)) Mie mi-a plăcut, are un aer proaspăt, nu unul învechit. Normal că e perfectibil, orice e perfectibil, dar poeta noastră a făcut pași frumoși.