Când îngerii plâng

[Monica Pester]

Pierdute în iarbă cad lacrimi de înger,

Deschise corole ce nu vor să moară,

Plecate din târgul beției de vară

Cu răni încă vii pe lujeri de sânger.

Vântul pribeag iscă focul din mine,

Jerbe de flăcări se-anină de praguri,

Sângele aspru îmi curge în cheaguri

Să-mi spele otrava  lăsată de tine.

Plânsul îmi șterge-ntrebările toate,

Mă-ndeamnă să plec din ținutul arid,

Să uit de umbrele, ascunse în vid

Vieți nenăscute, prin taine  legate.

Colind  Universul și-aleg o cărare

De albe războaie, țesând infinitul,

Eu sunt Penelopa dar nu văd sfârșitul,

Nici lacrimi de îngeri, nu mă duc în uitare.

[Grig Salvan]

Un poem frumos și cantabil, plăcut la lectură chiar dacă uneori ritmul mai are pierderi ca în versul „Să-ngrop umbrele, ascunse în vid”. Sunt versuri memorabile de o mare gingășie și frumusețe lirică, primele două strofe îmi par impecabile, la ultimele două se mai poate lucra...

[Monica Pester]

Cad din greșeală în greseala, se pare. Trebuie să-mi gândesc mai mult aparițiile.  Poate că m-a părăsit așa zisul talent, poate că am  doarî o perioadă urâta de viață. Oricum ar fi, vă mulțumesc mult pentruaceste semnalele sincere pe care mi le dați !

[Vasilisia Lazăr]

Inconstant și versul și ritmul, dacă sunt analizate în profunzime. Mi se pare prea mult analogia rănilor cu cele ale Mântuitorului (Cu răni încă vii pe trupuri de sânger) și identificarea cu îngerii, fiindcă, de fapt, lacrimile par a fi ale tale, într-un final. Apoi ai Colind Universul, țesând infinitul, un muritor nu cred că poate face asta. Oricum, e foarte fluctuant și neclar. Sau poate că nu am înțeles eu. 

Versul Să-ngrop umbrele, ascunse în vid iese cel mai mult din ritm. Poate o mai limpezești.

[petrut dan]

Nu am înțeles ''chem lacrimi de înger să trec în uitare''. Eu știu că, dimpotrivă, oamenii se roagă să nu fie uitați, dar, oricum, ideea nu este prea fericit susținută, dacă te iei după titlu, merită revăzută, drag!