statul paralel

[petrut dan]

ceea ce fac implică o anumită stare și abilități

mai mult decât amestecul de medicamente și alcool

inițial mi-a plăcut să dorm singur

în poziția consacrată vieții în starea ei pură

nu puneam întrebări

doar ceream

câte-o carte până întrebările pe care le aveam

nu-mi mai erau de niciun folos

timpul căruia aparțineau se îndepărtase atât de mult

încât nicio gândire

niciun sistem filozofic

nu mai era capabil să repare

 

niciodată nu am implicat natura în stările mele

viața mi se părea incompatibilă cu ideea de întâmplare

din coloana infinitului

am reținut cuvintele

„v-am lăsat proști și săraci, v-am găsit mai proști, mai săraci”

 

ca să nu pun la socoteală influența numerelor

verticala a fost prima dintre cuceririle omului primitiv

asta dacă nu cumva evoluția nu vă inspiră nimic și în cazul acesta

cerul nu mai este o țintă

doar un punct de plecare în căutarea unei săli cu acustică bună

 

cei care știu nu-și bat capul cu Dumnezeu

privesc din perspectiva omului mărunt convins că într-o zi îi va veni și lui rândul

să deprindă tehnica de a mânui stelele

 

dușmanul nostru nu este moartea ci timpul

de multe ori vreau să uit și atunci mă afund într-o imagine cu păduri seculare

prietenoase și calde precum părul tău negru

cu miros de trandafiri proaspeți înfloriți ce-i amețesc și pe demoni

așa cum

plăcerea de imita actul creației pune în mișcare dorința de a urca și coborî

precum îngerii pe scara lui Iacob

 

amândoi pe roata olarului

 

 

 

 

 

[petrut dan]

Chris, mă bucură prezența, apreciez comentariul cu drag!

[petrut dan]

Mulțumesc, Gabi, pentru trecere și semn!

[Chris]

foarte frumos. mi-a placut in mod special ultima strofa si viziunea creatiei din ultimul vers. 

[gabriel cristea]

Un poem transhumant, ce disecă verbul a fi, a ști și a iubi taina unor păduri seculare mirosind a femeie cu iz de trandafiri în păr. 

[petrut dan]

Lisia, am citit comentariul, mă bucură felul în care ai înțeles textul, de admirat capacitatea pe care o ai de a extrage esența și de a o transmite în forme atât de poetice, analiza ta uneori se apropie de perfecțiune, iar eu apreciez faptul că textele mele îți atrag atenția într-un mod special și-ți mulțumesc pentru timpul petrecut în pagina mea și introspecția deosebită, cu drag, my lady!)

[petrut dan]

Ramona, îmi pare bine dacă ți-a plăcut, mulțumesc, drag!

[petrut dan]

Alex, ma man, mulțumesc pentru trecere și semn, cu prietenie!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri profunde "dușmanul nostru nu este moartea ci timpul

de multe ori vreau să uit și atunci mă afund într-o imagine cu păduri seculare

prietenoase și calde precum părul tău negru

cu miros de trandafiri proaspeți înfloriți ce-i amețesc și pe demoni

așa cum

plăcerea de imita actul creației pune în mișcare dorința de a urca și coborî

precum îngerii pe scara lui Iacob

 

amândoi pe roata olarului" . Am citit cu plăcere. 

[bolache alexandru]

Un poem profund în care moartea și timpul sunt parcă într-o concurență acerbă către titlul de cel mai mare dușman! Și da, viața nu poate fi i întâmplare... Meditația prezentă ca de obicei într-un stil de poezie complex!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru trecere și semn, cu stimă!