Om liber

[vasile lucian tatar]

nu mai sunt om liber
sunt sclav într-un labirint întortocheat
de aduceri-aminte
m-am născut
în universul pierdut
nimeni nu m-a vândut
știu că era un continent bătrân
între două prăpăstii
gloanțele libertății au intrat adânc
în inima mea
am ales să alerg spre o lume neidentificată
sunt aici fizic
supraveghez zborul copiilor
în noua lume
lumea mea neînțeleasă
se-ntoarce în labirintul întortocheat
de-aduceri aminte
viitorul
vorbește atâtea limbi
înțeleg totul
dar nu înțeleg nimic

Lucian Tatar-Poezie
14 nov 2020-19:00

[bolache alexandru]

Se spune că libertatea e arta de a juca în lanțuri... O poezie interesantă despre zbaterea sufletului în la prințul întortocheat al viitorului.

[Vasilisia Lazăr]

Îl percep ca pe un poem despre inadaptarea individului într-o societate aflată în continuă schimbare, despre ancorarea în acea stare de dolce far niente încă vie în fibra ființei și care, aparent, pare să dea mai multă siguranță. Poate e teamă, poate doar neînțelegerea acestei noi lumi, dar în final e resemnare. Pentru a reuși, trebuie să avem curajul de a trăi în prezent. Și libertatea are un preț.

Interesant!

[petrut dan]

Mai trec, cu drag!

[vasile lucian tatar]

Vă mulțumesc  pentru lectură și apreciere .

[Grig Salvan]

Nimeni nu e cu adevărat liber, suntem prinși în păienjenișul de cauze externe și interne, constrânși de toate determinările ce vin dinnfară și de cele ce vin din străfundurile ființei noastre, născuți de matrița trecutului, modelați de patul procustian a prezentului și împinși forțat spre un viitor incert. Plutim într-u univers confuz din care nu înțelegem mare lucru, doar intuiții și păreri. Textul configurează liric aceste impresii despre noi, despre lume.

[chindea maria elena]

Într-un fel înalt și subtil toți suntem „sclavi” în această dimensiune efemeră. Pentru că ne strânge și ne doare experimentul acesta: coborârea și limitarea potențelor și atributelor infinite în această coajă atât de fragilă! Dar ceea ce nu se poate vedea din centru sau din vârful muntelui - se poate simți, pipăi, din labirinturile periferiilor sau poalele munților! Țesăturile viului s-au complicat și dantelat tainic în inima pură a omenirii! Superb!