Steaua căzătoare

[Manuela Munteanu]

Lucea pe-a nopții cingătoare, 

Ca-ntr-un adânc de catifea, 

Un licurici țepos,  o stea,

Cu flăcări de mărgăritare. 

S-a stins subit în întuneric, 

Mănunchi de umbre, solitar, 

Ce încrestează un pătrar 

Pe chipul lunii, alb și sferic.

O fi suflat în ea cu sete 

Un înger mut și somnoros...

În așternutul lui noros, 

C-un somn adânc să se desfete.

S-o fi aprins pe noi meleaguri, 

Unde luceferi înfloresc

Pe-oglinda lacului ceresc,

Cununi de nuferi în șiraguri. 

O fi căzut din cer azi-noapte, 

Pe tobogan de funigei 

Și a lăsat copacii grei,

Cu focul strâns în mere coapte. 

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru popasul lângă ,,steaua" mea, domnule Vasile Burdușa!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia, cu încântarea că v-a plăcut! Forma stelată presupune colțuri, țepi, iar licuriciul e mic și luminos. Amândouă informațiile conduc către imaginea unei stele. :) Noapte liniștită!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie plină de candoare și metaforă. Cel mai mult mi-au plăcut ultima strofă și cea selectată de domnul Katin. Nu prea am înțeles alăturarea „licurici țepos”, parcă ar ieși din ingenuitatea contextului.

Am citit cu drag! Mi-a dat o stare de bine.

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc pentru trecere, Dan!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, între peisajul real al sufletului meu și această strofă, nu cred să fie o prea mare diferență. Din fericire, mi-a rămas mult din bucuria copilăriei. Vă mulțumesc pentru popasul printre versurile mele și pentru apreciere! 

[Mihai Katin]

O fi suflat în ea cu sete 

Un înger mut și somnoros...

În așternutul lui noros, 

C-un somn adânc să se desfete.  este  unul  dintre  cele  mai  inocente  catrene  pe care  le-am  citit vreodata,are  asa o  candoare  ce  ne  iarta pacatele  zilei!

cu  multa  pretuire!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru semnul lecturii, doamnă Mihaela Chitic și Amanda!