Vis de hoinar

[Monica Pester]

Merg încet, însă departe, unde nu am fost vreodată

Dar nimic nu mă desparte, se știe  în lumea toată,

Să străbat  acest pământ, în parcurs imaginar,

Fără  nume pe mormânt,  marinar sau doar hoinar 

Cum în vise mă frământ, aș sonda cotloanele

M-aș avânta adânc,  în toate meridianele.

Ca să-mi domolesc avântul, și să-mi urmez legile,

Mi-ar ajunge doar cuvântul, urmărindu-mi vrerile.

Și-l închin în fața mea,  cu respect în conștiință

Îndreptându-mă spre ea, sinuoasa  neființă.

Adaptata, înarmată,  cu volume și momente

Sunt în prag de adevăr și de fapte evidente

Știu, doar curiozitatea  mă  îndeamnă să dispar

Prin ținuturi neumblate, într-un vis, nu în coșmar

Dar când voi pleca, decisă, lăsând visul jumătate

Urma-acelor pași, rescrisă, voi primi pe meritate .

[Monica Pester]

Mulțumesc mult ,  Floare, ģeneroasa ca de obice !

[Floare Arbore]

dragă Monica și în cazul tău se adeverește zicala  că perseverența este mama înțelepciunii  care duce întotdeauna la evoluție, am citit cu interes, este evidentă evoluția lirismului tău. sincere felicitări.