venerație și recunoștință

[Floare Arbore]

Dumnezeu de mână mă poartă prin lume,

să-i cunosc Creația, să i-o admir

are îngeri pictați pe chimir

destramă în oamenii a vieții cutume.

îi mângâie pe creștet pe cei buni

pe rătăciți îi scoate din pustietate

îi pune în lumină le face dreptate

îi vindecă pe  cei mulți și nebuni.

pune în conștiință niveluri de putere

să iasă din dezordinea predominantă

viața să aibă sens să fie fascinantă

departe de veacuri triste austere.

Tatăl este Dumnezeu- iubire absolută

face ca soarta mea să fie revolută.

[Ana Cîmpeanu]

Dacă nu ar fi fost treaba mea sa comentez, nu as fi comentat. 

[Floare Arbore]

Dragă Ana puteam să folosesc într-un alt ultim vers cuvintele , circumvolută, involută, plută. abătută,  care să rimeze cu absolută, dar eu am simțit că trebuie să îmi respect sentimentele mele pline de evlavie și de recunoștință pentru că Dumnezeu mi-a arătat care este misiunea mea pe pământ și aceasta este de a răspândi învățăturile credinței trecute prin filtrul rațiunii mele de scriitor de eseuri filosofice și poezie. mulțumesc mult pentru că prezența mea pe această rețea a reușit să îți trezească interesul. Sărbători luminate minunate îți doresc.

[Ana Cîmpeanu]

Nu, îl păstrați pentru ca nu aveți altă rimă la absolută. În vorbirea curentă, acest cuvânt nici nu e folosit. 

[Floare Arbore]

dragă Ana mulțumesc din suflet pentru apreciere. voi păstra cuvântul revolută pentru că eu așa simt că soarta mea este împlinită. Sărbători luminate pline de fericire și iubire îți doresc.

[Ana Cîmpeanu]

O poezie religioasă sinceră și în stil. Epitetul "revolută" din versul final mi se pare nepotrivit. A fost o lectură interesantă!