Mi-e bine

[Eftimie Gheorghe]

Mi-e bine

 

Mi-e bine-n România, nu mai risc

Să plec în lume, rătăcind pe cale,

Că mă păzesc agenții de la fisc

Să nu cumva să scap de angarale.

 

Mi-e bine-n România nu mă duc

Să spăl la fund cumva vreo cucuvaie,

Aici mă ține soața sub papuc

Când soacra mea mai sare la bătaie.

 

Mi-e bine-n România n-am să plec,

Chiar de-aș trăi cu-o supă și-un pișcot,

Cât zilele în liniște-mi petrec

Și n-am dosare pe la DIICOT.

 

Și totuși de Paris îmi este dor,

De Place Pigalle unde mai vin artiștii,

De Rivoli că-i splendid și ador...

Să văd cum iau bătaie polițiștii.

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc mult!

[Mihaela Popa]

haz de necaz...

da, o poezie satirică, tonică, citit cu plăcere

[Ana Cîmpeanu]

Păcat! Avem nevoie sa zâmbim în vremurile astea! Și e zâmbet amar pe alocuri, dar asta e lumea noastră! Să ne gândim la Caragiale care a plecat fără sa mai privească înapoi sau la Topârceanu, ori Creangă, iar dacă îl citim atent pe Eminescu, observăm ca poetul e un receptor al frământărilor vremurilor sale. Uneori un strigăt în van, dar umorul maschează lacrima.

[Eftimie Gheorghe]

Merci Ana. Nu toată lumea gustă umorul.

[Ana Cîmpeanu]

O satiră socială scrisă cu ironie și autoironie. Am citit.