Cu tine, foc am devenit

[Monica Pester]

Vino iar, iubite, mi-e dor de cuvânt,

Mi-e dor de albastrul sufletului tău

Din aspra furtună condusă de vânt

Culeg amintirea ecoului său

Anilor ce trec, acum cer iertare,

Am irosit timp și vise în van

Tinerețea-i  însă doar o încercare

Aventuri, povești, simplu paravan

Vino iar, iubite, timpul parcă-i ieri,

Amețiți de viață nu mai osteneam

Rostogoleam zile și făceam din seri

Focuri de-artificii și le împleteam

Trec și nu se uită clipele prin noi,

Ori ne lasă-aprinși, ori ne sting încet,

Valuri de iubire, valuri de noroi

Vin și pleaca toate cu câte-un regret.

Vino iar, iubite, mi-e dor de cuvânt

Și de ochii mării ce mi-ai dăruit

Tu ai pus în mine focul cel mai sfânt

Și cu har, iubirea-n flamă-a biruit.

[Ana Cîmpeanu]

O poezie infocată, avântată, dar aveți altele mult mai mature și mai cizelate! Are o tonalitate adolescentină. 

[Monica Pester]

Mihai Katin,

semnele de exclamatie mi-au bucurat sufletul

din plin !

[Mihai Katin]

Anilor ce trec, acum cer iertare,

Am irosit timp și vise în van

Trec și nu se uită clipele prin noi,

Ori ne lasă-aprinși, ori ne sting încet,....deosebit in profunzimea emotiei!!!!!