Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,
iar gândurile-aprinse, în prag de neuitare,
cu dorurile-n brațe te cheamă să ajungi
când soarele-n derivă se duce la culcare.
Privesc de pe terasă spre malul aplecat
în apa spumegândă, rostogolită-n valuri,
și parcă, deodată, în largu-ndepărtat,
te văd venind pe ape, învăluită-n șaluri.
Călare pe licornul cu frâul de argint,
și aripile-ntinse pe-o margine de zare,
ajungi tot mai aproape, în vis să te alint,
regină neuitată de doruri arzătoare.
Dispari însă deodată în cuta unui val,
iar visul meu se rupe la marginea uitării,
pe când în depărtare un cântec de caval
alergă după tine pe coama înserării.
Adaugă un comentariu
frumos!
Mulțumiri alese, Liliana Popa!
frumos!
este o clipă de încântare să te citesc să mă bucur de poezia de calitate. sincere felicitări dragă Corneliu.
Mulțumesc Dorina Pop, gând ales din partea autorului!
Admirație.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE