Ninsori în portul visurilor

[bolache alexandru]

în portul visurilor 

a venit iarna

fulgi mari de singurătate

împodobesc 

bradul altădată semeț

sclavul 

încă în genunchi

are aripi și poartă ie

dincolo de geam 

porumbei albi 

sângerează

ca niște globuri 

cu fire argintii

Sisif și-a dat demisia

obosit și mai degrabă

dezamăgit

sancte pater 

sic transit gloria mundi

pic pic pic

în pădure 

sub copitele cerbilor

răsar ghiocei 

[Mihaela Popa]

tare frumos, admirație!

[Chris]

frumos, apasator, se simte singuratatea, mi-a placut in mod deosebit imaginea din ultimele 2 versuri

[bolache alexandru]

Mulțumesc frumos pentru lectură și comentarii. La mulți ani tuturor!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Esență de poezie. Felicitări și la mulți ani, Alex!

[Ana Cîmpeanu]

Nu ai pentru ce, dragă Alex! Poezia asta e o bijuterie și merită să fie citită și apreciată iar cei mai puțin experimentați, care își caută drumul în poezie, ar avea de câștigat să o  citească și să înțeleagă cum arată expresia poetică profundă, sensibilă , rafinată, interesantă, nesuperficială, inteligentă. De gunoaie e plină lumea, avem nevoie de bijuterii. Bravo! 

[bolache alexandru]

Mulțumesc frumos pentru comentariu. Mă bucură foarte mult.

[Ana Cîmpeanu]

Ce imagini splendide, metafore elegante și subtile! O poezie sensibilă, în haine de gală, de ziua poeziei! Aplauze!