prima întâlnire (lumina din ceară)

[Maria Mitea]

era chemată di ochii îngrijorați și triști,
strigată di cei suferinzi, plânsul copiilor noaptea,
chinuri di nașteri, - cei ce caută lumânarea,

într-o zi
țața ileana veni la poartă:
- moș ion ti-așteaptă,

în tăcere

ca pentru o naștere
aducea apă proaspătă de-și spăla fata,
mâinile, picioarele,
(urmăream fiece mișcare), pregătea
lumânare din ceară de-albini, fir de busuioc învelite-n prosop florat,
la plecare, acoperea părul cu-n batic:- stați cuminți, ascultați di sora mai mari.

pistruiată cum eram, odată, m-am luat din urma ei,

îmbrăcată-n rochiță descolorată, agudi negri-n buzunari,
sprintenă di picioari
săream ca un greier dintr-o buruiană în alta,
ba m-ascundeam după o tufă di cucută, ba după alta di liliac,
boroscai, tot ce găseam, nu puteam risca, - cumpătată călcă pământul de parcă-l mângâia:
- (haidi mamă că moari moș ion, îmi pierdeam răbdarea cu ea) căzută-n urzici,
ce să mai zici,

intră-n casă, (ceilalți plângeau prin cotloane, sărae), cumva cumva m-am strecurat,
simt un aer suspicios, o voce stinsă ”cătișoară, ai venit”,

respiră
de parcă era tot ce-și dorea de mult timp,

(curiozitatea mea nu intra în decor), ascunsă între două uși de la intrare

am călcat pi-un ciocan, o mătură și-un melesteu, între timp fac ochii mari
în capătul odăii zării strălucirea din ape,
ca două mărgele dădeau ocol pereților reci,
mâinile grele strângeau lumânarea, palmele rozii rămase-n răgaz peste ele,-
am văzut-o, am văzut-o
avea chip de mireasă, - moș ion a strâns lumânarea cu multă putere,
respiră în adânc de mulțumi aerului,
a strâns înc-odată cu putere, buzele-i sau întins într-un zâmbet ca la un flăcău chipeș,
- ea mireasă, el cel lepădat au plecat, s-au dus pe-un oftat,
gingașă atingere de pană pe obraz luminat de ceară, (80)

pitită între două uși, aud: - Dumnezeu să te odihnească în tihnă,
mâna se ridică-n semnul crucii:
” doar atât,
cum,
nu-i neagră, nu are coasă, coadă, coarne, haine rupte,
nu e făcută din piele și oase,
chiar dimpotrivă,
pare liniștită, cuminte,
plictisitor de frumoasă”
dezamăgită, am ieșit din ascunzătoare cu mare grijă,
(nu de alta da nu-mi doream să afle
de ce n-am stat acasă)

*

la a doua întâlnire, plictisitoarea a venit să mă ia chiar pe mine,
avea gust de nămol amestecat cu pești, - udă
m-apucă de păr cu o mână, lung s-a uitat în ochi,
dojenitoare: - e, obraznico, tre să mai crești,
haidi, la fugulița ieși din apă, arătă cu degetul mari: - o ei pi-aci, pi huidiță la sănătoasa,
maică-ta o făcut ciulama, te-așteaptă,
- nu te abate, (11)

*

a treia oară, pi-un pat de spital, arăta ca o lacrimă leneșă scursă din ochiul fără îndrăzneala plânsului,
înconjurat di guri mari și căscate,
ochi înlăcrimați,
mâna se mișcă a lehamite: - nevoia lui de pământ, (66)

*

a patra, betty, (93) sare din pat la ora două noaptea,
cu o voce de copil: ”mamă, unde este rochia cu buline albastre,
mă așteaptă o prietenă, mă duc să mă joc cu ea, să nu mă bați”

John, (16), strânge-n mâna stângă un lănțișor de aur
cu inimioară: - mă așteaptă, peste pod este ea
mă așteaptă

tânăra care se joacă,

îi iubește, mângâie pi toți laolaltă: ca o mireasă,
o lacrimă,
ca un copil, o balerină, o floare-
gingașă mireasmă de busuioc
suspicioasă
cuprinsă de-un oftat-
dor di lumină din ceară
trezește inimile
la-nceput di drum

2021-09-04

[Denisa Curea-Popa]

Sus să avem inimile!

Admirație! 

[Maria Mitea]

Vasilisia, Mulțumesc dpentru menționarea corecturilor. Le-am făcut.

Și dacă nu am tot corectat înainte să fac postarea. :)

Da, e nevoie de mai multă atenție din partea mea.

Adevărul ecă sunt ani mulți de când nu am practicat limba în scris. Am uitat din gramatică. Desigur, nu este o  scuză. Am să-mi îndrept atenția mai mult spre gramatică când postez. Mulțumesc de trecere, timpul acordat și apreciere! 

[Maria Mitea]

Mihaela, Mulțumesc mult pentru semn!

Mă bucur că ți-a plăcut scrieera!

M,  

[Maria Mitea]

Mihai,

Mă bucură trecerea ta! Cu mare respect șu mulțumiri pentru  com de apreciere! Înseamnă foarte mult pentru mine, e ca verdele la semafor! Mă motivează să mai scriu, să mă deschid ... 

Ne citim, 

Maria, 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

ea mireasă, el cel lepădat au plecat, sau dus pe-un oftat, / s-au

la a doua întâlnire, plictisitoarea a venit să mă ea chiar pe mine, / ia

dojenitoare: - e, obraznic-o, tre să mai crești, / obraznico

Inconstanță în folosirea dialectului moldovenesc.

Ghilimelele corecte sunt acestea: „...”

Interesante și emoționante trăiri.

[Mihaela Popa]

o scriere pătrunzătoare, fereastră a lumii personale frumos deschisă spre sufletele și ochii cititorilor

frumos!

[Mihai Katin]

săream ca un greier dintr-o buruiană în alta... ea mireasă, el cel lepădat au plecat, sau dus pe-un oftat,...la a doua întâlnire, plictisitoarea a venit să mă ea chiar pe mine,.....a treia oară, pi-un pat de spital...a patra, betty, (93) sare din pat la ora două noaptea...

dor di lumină din ceară
trezește inimile
la-nceput di drum  acestea sunt reperele umane ale vietii traita cu  acea  curatenie si  candoare copilareasca...poemul  este in sine un roman care devine atat de dens  in trairea  lirica incat   are acea  misterioasa lumina a sufletului deschizandu-si  petalele  ca o floare-
gingașă mireasmă de busuioc...

cu  pretuire