risc asumat

[Dinca Valerian]

îmi asum riscul de a privi în oglindă

apele ei vâscoase

aruncă la mal licăriri tulburi

peste umerii unor obraji scofâlciți

doar că nu știu a cui margine este

rama roasă de carii

poate că cea

de care m-am despărțit în gând

căci altfel nu se poate

desenând împrejur niște urme uitate

peste umbra de lună plină

nu vede nimeni tot ce risc eu

atârnându-mi privirea

de cuiul bătut la oglindă

prin aburul presat între geamuri

este posibil să-mi intre în casă un străin

[Dinca Valerian]

@Elisabeta Draghici, Denisa Curea Popa, Cornaciu Nicoleta Ramona - Multumiri pentru apreciere (like)

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Dinca Valerian]

@Stanescu Valentin Multumesc pentru lectura si apreciere

[Stanescu Valentin]

gându-ncântă şi descântă tot ce pe om îl frământă

 

’’...atârnându-mi privirea

de cuiul bătut la oglindă

prin aburul presat între geamuri

este posibil să-mi intre în casă un străin...’’

 

 

imaginaţia vibrează - mirabilul caleidoscop

coada cometelor de gânduri se împleteşte cu-alte cozi

iar ţesătura desenează curbe de zbor în antipozi

stârind în suflet în cascadă şir de emoţii un potop…

[Ada Nemescu]

mult prea subțire granița apelor oglinzii. Umbre și iluzii cu inflexiuni străine,

cât adevăr , câtă minciună?

asta-ar vrea apele să spună...

misterioasă scriere, aDa