trec anii în zbor peste lume
ca lungi nebuloase de fum
și ning peste toate cu brume
cu pulberi, tăcere și scrum...
trec anii ca niște ecouri
de cântec în toamne pustii
ca păsări curgând peste nouri
pe aripi cu brume târzii...
trec anii ca păsări albastre
cântând un cântec oceanic
și lasă pe fețele noastre
un trist și negru zăbranic...
trec anii și-ajungi la liman
la locul de veșnic popas
la masa din ultimul han
la cina din ultimul ceas...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Chris, de trecere și mesaj. Versuri cantabile, într-adevăr, așa cum e stilul meu și maniera mea obișnuită. O seară bună!
apasator, trist, de pus pe muzica, dar cred ca stiti
Mă simt nespus de onorat, Corneliu Neagu, de popas și comentariul în frumoasele versuri! Mulțumesc mult! O seară binecuvântată!
Dincă Valerian, bucuros de vizită, mulțumesc pentru lectură și apreciere! Așa este, la liman ajungem cu toții, fascinantă e mai mult călătoria până acolo. Seară bună!
Ada, bună seara! Mă bucur să te reîntâlnesc, fie și doar în forma aceasta eterică, în virtual. Mulțumesc mult de vizită și de mesaj. O noapte liniștită îți doresc!
Mulțumesc, Stănescu Valentin, pentru popas și pentru micul poem de răspuns, pornind de la tonul elegiac al textului meu. Într-adevăr, dacă stăm să contemplăm Existența în toată grozăvia ei vom fi stupefiați și siderați de enormitatea ei de-a dreptul monstruoasă, de necuprins cu mintea noastră firavă, de misterul ei absolut în comparație cu nimicnicia și incapacitatea noastră de a o înțelege. Nu înțelegem rostul acestei întocmiri colosale, a acestui vârtej teribil de materie în care suntem aruncați, dar simțim fiorul metafizic prin simțul cu care suntem înzestrați... O seară bună îți doresc!
Inevitabil sa ajungem la liman. Mai important este drumul pana acolo. Mi-a placut descrierea acestui drum.
Ce întâlnire, domnilor! Grig & Valentin...
fiecare cu sentimente și concluzii adunate în versuri!
Despre noi și anii noștri... cum ar spune Lucian Blaga - Viaţa mea a fost câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot ce se certa cu cerul. - Blaga
cu drag, aDa
etalăm neînţelesul clipei scunde de aici încercând cumva aevea întrebări fără răspuns...
măsurâm anii cum trec fără să vedem ce mici şi ce singuri am ajuns ...
’’trec anii și-ajungi la liman
la locul de veșnic popas
la masa din ultimul han
la cina din ultimul ceas...’’
nu trece timpul, doar în noi
se-aşează zile rând pe rând
le zicem simplu luni sau joi
când numai astăzi e în gând…
nu trece timpul, ce a fost
e doar ce-am trăit cu teamă
fără tărie şi anost
veşnicul din noi ne cheamă…
nu trece timpul, l-am avut
fără de spaţiu oricând
el a fost raiul cel pierdut
cu existenţa doar prin gând
nu trece timpul, iar vom fi
în vechea formă undă câmp
fără de trupuri într-o zi
şi ne-nţelesul nostru tâmp…
încerca-vom iar hotarul
vieţii prise-n zi şi seară
să schimbăm din nou amarul
veşniciei grea povară…
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE