Trădarea

[Corneliu Neagu]

Privirea spre zare, în ritmic balans,

desprinsă din conuri de umbră,

aminte-mi aduce de miticul dans

din seara aceea ... prea sumbră.

Cu aripi de vultur crescute-n călcâi

treceam peste praguri de vreme

gustând din parfumul iubirii dintâi

pe care-o cântam în poeme.

Perechi neștiute dansau lângă noi,

visând la eterna iubire,

cu zâmbete ample de vajnici eroi

pătrunși de o falsă uimire.

Priviri pătimașe scăpate din ochi

curgeau prin tăiș de trădare

spre chipuri lascive din alte perechi

cu zeci de secrete amare.

O clipă anostă a fost îndeajuns

să-aducă din hăuri furtuna –

în pașii de dans, pe gându-ți ascuns

sosea ca un vifor minciuna.

Diezii-n trompete urcau în zadar

bemolii trenau în tromboane

un glas din adâncuri șoptea cu amar:

nu-ți face din umbre icoane...!

 

 

 

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Liliana Popa, mulțumiri pentru popas!

[Mihaela Popa]

semn de popas

[Corneliu Neagu]

Încă un comentariu care îmi încântă privirea și sufletul, pentru care vă mulțumesc, cu cele mai frumoase gânduri, domnule Valentin Stănescu!

[Stanescu Valentin]

Iluzii am stins fiecare şi flăcări am ars mai apoi...

 

’’...un glas din adâncuri șoptea cu amar:

nu-ți face din umbre icoane...!’’

 

 

 

uimire uimire uimire de trei ori uimire

cuvinte alese cumnite pe ritmul de vals

ne poartă prin suflet în pârg de iubire

când clipa alege ce-i pur din ce-i fals…