Nu știu dacă ce văd acum
E-o partitură dintr-un drum
Un dans romantic de salon
Un simplu foxtrot de bonton
Sau o fantomă
În cuget încă nu s-au stins
Flăcări înalte ce-ai aprins
Încă am jarul pâlpâind
Și-mi pare că întinerind
Dansez cu Luna
Din ape tulburi te-ai ivit
Tu, om de-oțel ai nimerit
În lumea visului profund
Și m-ai făcut să mă scufund
Și-mi e totuna
Și m-ai pierdut și m-ai găsit
Dar nu știi cât am suferit
Spre iad credeam că mă îndrept
Și n-a fost chip să mai accept
Minciuna
Oh, de-aș putea plânge din nou
Mi-aș face singură cadou
Ți-aș șterge amintirile
Și ți-aș lăsa venirile
Să te aștept într-una
Și-n clipa când se va ivi
Luceafărul în plină zi
Voi ști că s-a deschis iar lumea
Și s-a desăvârșit minunea
De-a mă iubi
Adaugă un comentariu
Doamna Chris bunăvoința d-voastră este o incitare !
Mulțumesc mult , Floaŕe
frumos, mi-a placut ritmul...
un dans spectaculos cu cuvintelecu rimele pe o pagină de iubire siderală. sincere felicitări dragă Monica.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE