E-ntâi decembrie și, iată, fac
Bărcuțe din hârtie creponată,
Pe la spitalul nouă, de nebuni,
Și nu mă sună iarăși nicio fată.
Calmantul mi l-au injectat în fund;
E clar că sunt cobaiul fără nume;
Miliția m-așteaptă să declar
Unde-ascunsei poemele postume!
Îi mint râzând ca orice mitoman,
Că scriu în dorul lelii - nu-i pericol!
Iubesc partidul care ne-a călit,
Schimonosit de tot acest ridicol.
Trecut-au anii, mulți, dar iar se-ntorc
Bătuți de-aceleași vânturi globaliste;
Eu construiesc poeme ce nu tac,
Tot la Spitalul nouă - vai ce trist e!
Jandarmul ce pândește lung la geam
Se-amuză-ndeajuns cu-a mea prostie;
E-ntâi decembrie și, iată, fac
Bărcuțe democrate, de hârtie!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru companie! :))
Trist, dar adevărat. Admirație.
frumos, sarcastic... :( acestea sunt vremurile pe care le traim...
ludic, inteligent
ca de obicei, admirație!
’Trecut-au anii, mulți, dar iar se-ntorc
Bătuți de-aceleași vânturi globaliste;’’
privesc spre fereastră să văd ce va fi
privirea se-ntoarce izbind ȋn oglindă
revine trecutul din nou va lovi
ne-ntoarcem din spații ȋn tindă…
Trist mesaj de 1 decembrie, dar asta e realitatea!
o frumoasă nebunie care ne cuprinde pe toți din când în când . sincere felicitări dragă Gabriel.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE