gânduri pe aleea stupilor

[Floare Arbore]

am răzbătut năpastă după năpastă
nu credeam că pot fi superfemeie
acum escaladez a golgotei creastă
mult încurajată de Maica Dumnezeie.

ating cerul cu mâna stele aprind
să se facă lumină în anturajul meu
apoi pe Dumnezeu să îl colind
cum am făcut iarnă de iarnă mereu.

să-i pun în palmă miruit acatist
să se îndure și de al meu bărbat
l-am visat îndurerat și trist
străjuiește cerul în zi de sabat.

aș vrea să-l știu în chip de Crist
singurătatea și pe el l-a schimbat.

[Floare Arbore]

dragă Ana mulțumesc pentru efortul de a lectura și comenta stilul meu poetic. poemele mele sunt pagini de jurnal într-o noua carte, reflectă întocmai sentimentele mele fără multe farduri. sărbători luminate binecuvântate îți doresc.

[Floare Arbore]

dragă Gina din păcate o doză de narcisism există în fiecare om pentru că este logic să se iubească mai mult pe el. mulțumesc pentru lecturare, criticile mă vor ajuta să evoluez. Sărbători luminate îți doresc.

[gina zaharia]

nu credeam că pot fi superfemeie - seamănă a narcisism.

Și nici eu nu înțeleg de ce ați folosit expresia Maica Dumnezeie. Poate doar de dragul rimei, care oricum nu ajută deloc.

O poezie în vers liber nu aveți? 

[Ana Cîmpeanu]

Ideea e bună, realizarea nu chiar.

"Maica Dumnezeie" mi se pare o sintagmă forțată,cu iz arhaic și o licență poetică nenecesară,mai ales în rima cu "superfemeie ", cade ca nuca în perete. Strofa a doua e banală,cele două metafore din primul vers sunt facile, "anturajul" din versul al doilea e slăbuț. Referința la soț este sentimentală, dar lipsită de valoare poetică. E o compunere scolarească, fără consistență poetică. Știu ca ati spus ca scrieți fără sa lucrați poeziile mai mult timp, dar un răgaz de revenire asupra lor, le-ar da valoare, chiar să postam imediat tot ce vine pe firul gândurilor, nu e cea mai fericită idee. Non multa, sed multum, spuneau latinii. Gândiți-vă la asta!