Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis –
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karma-n vrăjit paradis.
În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.
Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.
In codru lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.
Dar visul vrăjit deodată se curmă,
în poarta uitării ajung doar tăceri,
iar zâna rănită, lăsată în urmă,
dispare în cutele zilei de ieri.
Adaugă un comentariu
frumos, mi-a placut imaginea din ultimele 2 versuri
cititi cu placere
Mulțumesc perntru popas, lectura versurilor și mesajul lăsat, Vasilisia!
In codru lasa doar o vrajă pustie,
Aici, cred că s-a dorit lăsă.
O poezie plăcută.
Gina Zaharia, mulțumiri alese pentru popas, lectura versurilor și mesajul lăsat aici!
Da. Un buchet de amintiri parfumate.
Mulțumiri alese și gând bun, Dorina Pop!
Admirație.
Mulțumiri alese și gând bun, Ana Cîmpeanu, pentru acest mesaj plin de căldură sufletească! Onorat!
Versuri nostalgice și calde. Am citit cu plăcere!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE