Sonet din primăvară deasă
Iubite, îți împleteam culori
În plete de abá, aleasă
Din primăvara cea mai deasă,
Să-ți fac zăbun de sărbători.
Și mă rugam să plângă ploaia,
Ca să-ți culeg crâmpei de cântec
Din sufletul unui descântec,
Fulger ce îmi lumina odaia.
Dar, cu săgeți din flori trunchiate,
Din ceruri rupte-n jumătate,
De unde-și iau râsul nebunii,
Iubite, tu m-ai surghiunit
În largi vâltori de infinit,
Ce curg către sfârșitul lumii.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Munteanu Manuela pe Noiembrie 26, 2022 la 5:56pm
-
Vă mulțumesc pentru popas și recomadare, doamnă Ana Cîmpeanu! Am modificat.
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Noiembrie 26, 2022 la 4:08pm
-
E o poezie frumoasă, sentimentală, cu un lirism cald. V-aș recomanda sa revedeți ultimul vers din strofa a doua.Versul respectiv rimează cu primul vers, dar ați schimbat ritmul, în primul e trohaic, aveti probleme cu "fulger". Prepozitia "cu" strică ritmul. Primul vers are 9 silabe, ultimul 11. Nu merge!
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE