culorile naturii rup tăcerea
și-mi sărută sufletul rănit,
flămînd de iubire
îmbrățișez orizontul
și îți dau toată dragostea toamnă
dar dansează cu mine și eternizează clipa
fiecare frunză îndrăgostită de apus s-a înroșit
imprimând pământului zâmbet roșu-n asfințit
cerul împrumută nuanțele tale
miresmele mă învăluie ca o ceață
iar glasul vântului răsună rece
vei pleca toamnă, cum pleacă și viața
ca o pradă a timpului fără un răspuns
Adaugă un comentariu
... nu este întâmplătoare atracția mea pentru tine, la fel simt și eu toamna...
născută toamna, cu toată nostalgie ei, mi se pare cel mai frumos anotimp... ador frunzele, am destin de frunză!
aDa
Mulțumesc, Ada! Pentru mine toamna reprezintă viața dar și moartea. Aștept de fiecare dată părerea ta!
Deși citesc iarna, poemul închinat toamnei, rezonez cu melancolia mult peste granițele firești...
extraordinară definiție în final, vieții trecătoare, *ca o pradă a timpului fără un răspuns*
*ca o pradă a timpului*
pe cărări neaflate de tălpi cuminți
când suntem copii, când părinți
vis pradă...dorului
cu drag, aDa
Multumesc Gina pentru timpul acordat.
Toamna, anotimpul nostalgiilor.
Mulțumesc mult, d-na Floare.
frumos și nuanțat tablou de toamnă pictat de literele măiestrite ale autorului. sincere felicitări dragă Nicoleta Ramona.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE