La margini de vis

[Corneliu Neagu]

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi        

și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată

cu mii de regrete vorbind despre noi

în triste romanțe ... pe-o harpă stricată.

Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,

trecând prin fereastra cu geamuri ovale,

evocă licornul cu frâu de argint

venit din trecut să te-aducă agale...

Cad frunze uscate-n fereastră, pe rând,

e toamnă târzie ... și parcă, de-afară,

se-aude licornul sosind nechezând

pe calea îngustă ce duce spre scară.

Sau poate-i doar vântul sosit din trecut

la ușa închisă cândva într-o toamnă

cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut,

lăsat pe uitarea ce-avea să se-aștearnă.

Te-aștept la fereastră să vii din neant,

la margini de vis să te văd împăcată,   

din harpă un ultim acord consonant

să-mi spună că n-o să mai pleci niciodată.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc dragi prieteni, Dorina Pop și Gabriel Cristea, pentru aprecieri și felicitări!

[Pop Dorina]

Admirație.

[gabriel cristea]

Un poem magistral! Felicitări! 

[Corneliu Neagu]

Dragă prietenă Floare, mulțumesc pentru frumusețea acestui mesaj-comentariu!

[Floare Arbore]

am trăit o reală revelație citind minunatul poem . te felicit din toată inima dragă Corneliu.