Liniștea

[Monica Pester]

S-a întins liniștea peste tot

ca o mlaștină puturoasa și verde

Un verde infect și destrăbălat

Miroase liniștea.

A cale putrede și fum de lumânare

Miroase a duca

De n-ar fi povestea asta

cu atriul stâng și atriul drept,

m-aș duce sa zdrobesc

pânzele de păianjen din cer. 

Să-mi fac cununa de fecioară

și conduri de mireasă

Să beau lumina aceea

cu care vii și cu care pleci

Să-mi odihnesc pleoapele

pe borna kilometrica a Eterului.

Dar, Doamne, împuțita asta de liniște

este atât de dulce,  de dulce. . . . 

[Valeria Merca]

Uneori ni se acrește de prea multă liniște... Noroc cu "povestea asta/ cu atriul stâng și atriul drept". :) Un poem foarte bine condus.
Cu plăcerea lecturii

[Monica Pester]

Da, e o dezbrăcare de rigori. . . Mulțumesc, dna Chris

[Chris]

imi place mai mult versul liber...

parca aveti o alta libertate in a va exprima emotiile..

[Monica Pester]

Ada, aceste texte sunt scrise mult prea demult ca să pot preciza în ce stare au fost create , Oricum, mulțumesc frumos pentru încercarea de a le descifra. Mi s-au părut o interesantă aducere aminte . . . 

[Ada Nemescu]

O încrâncenare dură, cuvinte care dor, cumva din retină răspunde în timpane...

te văd la o răscruce de sensuri, neştiind încotro...

Dacă vrei să ai liniște sufletească, atunci trebuie să înveți să bei ceai dintr-o ceașcă goală. – James Clavell

offf, aDa