Și m-am dus... m-am dus...

[Grig Salvan]

și m-am dus, m-am dus...
Zeul scăpase soarele-n apus
mâna de-ntuneric un ochi mi-a răpus
sânul cerului, molatic și greu
stătea in celălalt ochi al meu...

și m-am dus, m-am tot dus
m-am lăsat de-o lumină condus
pasul tău nu știe drumul în sus
ochiul tău nu află drumul ascuns...

și m-am tot dus...
anii mei tineri în palmă nu-s
chemarea piscului abia întrevăzut
mă poartă pe drum cu ani de-mprumut
și nu știu, ziua de-acum
dragoste e?... ori numai fum?...

și dus am fost... dus...
amforă tu, nu m-ai sedus
scrisorile tale nu-mi mai ajung
firul depănat e mult prea lung
inima, cuvintele nu... nu o mai ung

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Gina Zaharia, pentru lectură și comentariu! O zi frumoasă de iulie!

[Grig Salvan]

GabrielCristea, mulțumesc pentru apreciere!

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Corneliu Neagu, pentru popas și receptare, pentru mesaj și rezonare...

[gina zaharia]

Timpul are totdeauna timp pentru fiecare. Așa ne trezim că și dus am fost... dus...

Am citit cu plăcere. 

[gabriel cristea]

Frumoasă zbatere! 

[Corneliu Neagu]

Când te duci prea departe pe aripile muzei, vezi dincolo de vârful dealului, dar în golul adâncului mai puțin...Am rămas cu o plăcută senzație de plutire!