:Spre Sine

[Monica Pester]

Între vânt și cuvânt, tac

Mă mut între gând și-ntrebare

E umbră în mine și tac

Nevoia de Tine mă doare

Dau cercu'-napoi și-obosesc

Zorind amintirile roată

Străin între ei mă trezesc

Cu mâna și frunte'-asudata

Din Oul Generic mă nasc

Mă nasc și mai mor câteodată

Și duc înspre vechiul Damasc

Ce nu pot s-ating niciodată

E umbră în mine și tac

Și tac între gând și-ntrebare

Din voia Ta, Doamne, se fac

Vieți. Dar murim fiecare ? 

[Monica Pester]

Ada, calda, elocventă și bună, ca ca întotdeauna. Multumesc frumos! 

[Ada Nemescu]

Deloc prăfuite versurile, așa cum nu poate fi timpul prăfuit, mereu altul...

Tăcerea este una dintre marile arte ale conversației. Cicero

tăcând, spui atât de multe.

aDa

[gina zaharia]

Pentru o poezie veche, deloc ștearsă de colb sună bine. 

[Floare Arbore]

remarcabil poem demn de toată lauda. sincere felicitări dragă Monica.

[Monica Pester]

Multumesc frumos, dlor Gabriel și Cornel! 

[gabriel cristea]

Minunat! 

[Corneliu Neagu]

Elegant, interesant, poate în vechiul Damasc vei auzi vorbindu-se de Macedonschi...

[Monica Pester]

Multumesc frumos, dle Dincă V. Mărturisesc încurcat, ppoezia e veche, deloc umblata . Secolul trecut chiar... Am descoperit-o și, pesemne n-am mai șters-o de colb. Mulțumesc frumos.! 

[Dinca Valerian]

Un text care merita atentie, dar care, parerea mea, ar mai trebui lucrat. Unele lucruri scapa datorita neatentiei. Primul vers are o silaba mai putin, apoi are rima identica in versul trei ”tac”. E pacat sa fie lasate lucrurile astfel si este usor si simplu de rezolvat. Strofa a treia. O rima facila la v2-v4 cateodata - niciodata Situatii de acest gen nu sunt un dezastru, dar ar trebui evitate pe cat posibil din motive de acuratete. Ma nasc si cand moartea mi-e data as zice eu, dar pot fi gasite solutii mult mai bune. Una peste alta, poezia mi-a placut, din care cauza mi-am permis comentariul acesta. Altfel as fi ignorat-o.