rostogolind povară de sisif
mă pierd în desfrunzire străfulgerat de gânduri
al cerurilor sunt sărman pontif
spre ceruri voi purcede în mantie de scânduri...
pe calea mântuirii merg și sufăr
și ape siderale mă spală de osândă
fecioare dezghiocate din florile de nufăr
sădesc cu gura-n mine o inimă mai blândă...
de jertfă lor mă dărui pe sfintele altare
știu - rob nevrednic de iubire îs
dar preamăresc a gurii alinare
când cu smerenie mă-nclin a împăcare
înduplecat de-al fetei blond surâs
izvor diamantin de-nseninare...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Ada, pentru vizită, comentariu și mesajul în versuri inspirate...
O seară bună!
... o mantie de versuri către culmi
nebănuite încă de poet
ce-şi drămuieşte simţuri de ascet
în foşnete şoptite printre ulmi...
de mântuire, jertfă, împăcare
se naşte un izvor în fiecare...
O poezie mângâietoare, mi se pare mie, îmbrăţişează şi alină ca un surâs sincer, promiţător...
aDa
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE