bomboniera cu iluzii

[Floare Arbore]

mă zbat pentru viață ca ursul pe ghețar
problemele vârstei mă scot din minți
uneori îmi pare că timpu-i piețar
îmi vinde iluzii pe trudiți arginți.

fac cu lumina zilnic perfuzii
din dezamăgiri fac un rocambol
alteori mă îndulcesc și cu iluzii
când luna îmi pare ceresc discobol.

calc și pe cioburi calc și pe jar
ca un fachir îi fac vieții jocul
îngrop deznădejdea sub un stejar
dorul de iubitul meu arde ca focul.

în caleașca nopții precum un birjar
pornesc spre visul ce-mi poartă norocul.

 

[Valeria Merca]

Câteva ruperi de ritm care se simt la citit. Sugestiile Lisiei sunt binevenite. Multă tristețe în aceste versuri!

Am citit cu plăcere. 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Pentru un ritm mai bun, aș renunța la „și” din versul 6, la „și” din versul 7, iar versul 12 l-aș scrie așa: dorul de tine mă arde ca focul”. Dar e părerea mea, dumneavoastră hotărâți. 

Frumos!

[Floare Arbore]

dragă Gina este o bucurie faptul că rezonezi cu sufletul meu. o zi minunată îți doresc.

[Floare Arbore]

draga mea Ada mereu găsești cuvintele potrivite să mă bucure nespus prezența ta in sufletul meu. toate cele bune și frumoase să ți se întâmple și mult spor în actul creativ.

[Ada Nemescu]

Inspirat titlul.

iluzii constructive, vise hrănite cu perfuzii!

aDa

[gina zaharia]

Iluzia e hrana visului. Să-i răpești dragostei iluzia înseamnă sa-i răpești pâinea. (Victor Hugo)

Perfuziile cu lumină, cioburile și jarul de pe drumul vieții, caleașca nopții sunt elemente ajutătoare. 

Împreună sau separat, au același scop. Acum și de a contura poezia.