pe muntele dorului răsună tulumba
să-ți amintească iubite că-mi lipsești
că mi-aș dori să mai dansăm o rumba
să-mi spui cu tandrețe că mă iubești.
ca vălvătaia crește dorul în mine
și n-am iubite nici un semn de la tine
să știu că unde ești îți este bine
printre sori și stele diamantine.
un felinar bătrân veghează aleea
pe care noi ne sărutam sub tei
unde am început să scriu epopeea
iubirii noastre cu sacru temei.
știu viața e formată din încercări
dar urc spre tine pe albastre scări.
Adaugă un comentariu
Mai trebuie lucrat la elementele de prozodie. Și la text. Nu sună bine versul "șoptindu-mi la ureche că mă iubești".
Frumos gând înspre iubitul plecat în stele, dar, într-adevăr, măsura variază și strică muzicalitatea.
nici un semne de la tine, de modificat
Măsura versurilor lasă de dorit.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE