Cântec

[Monica Pester]

Roată, roată, roată  duce,

Roată-n roată să se spele,

Roata roții vieții mele,

Roata roții de pe cruce

Cruce-n Steaua nopții albă

Cruci mai vechi, mai ponosite

Cruce-n cruce ca o salbă,

Cruci mai noi, nefolosite

Ochi în ochi din poartă-n poartă

Ochiul carnea o seduce,

Taină veche ca o roată,

Cu pecețile în cruce

Roată în vârtejul sorții

Roată-n spinul de pe cruce

Nu-i răgaz pe drumul morții

Câți Golgota or să urce ?

Monica Pester

[Chris]

pare un exercitiu, dar este un cantec plin de framantari

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

La suprafață ca o frământare de limbă, însă plin de miez. Felicitări!

[Mihaela Popa]

magnetic!

[Mihai Katin]

Extrsordinar poem,ca un veritabil descantec...sper  sa nu  supar ,mai  jos  este ecoul lui in inima mea

Ne-om roti zălog de roată
Ce ne strânge într-o soartă
Ce nu-i spin dar tot se duce
Şi ne numără la Cruce
Câţi din roată se rotesc
Şi de moarte lecuiesc
Ce ne-a fost rotit odată
Când ne-am picurat în soartă...

[gabriel cristea]

Inedit. Mi-a plăcut! 

[Ada Nemescu]

Ce frumoasă această taină veche !

Un cântec bun de fredonat alături de o chitară, dar de loc de neglijat mesajul său important, trecerea vieții, mântuirea!

Dincolo  de sensibilitate și profunzime, textele tale au o componentă majoră - varietatea! 

Efectiv, nu te plictisești citind, mereu surprinzi abordând teme diferite, tehnici inedite! 

Aici, o roată a vieții universală, repetiții voite, figuri de stil ce-i dă scriiturii  cadența roții unei mori de apă...

Să curgem spre mântuire...

aDa