De la o vreme

[Mihai Katin]

 

 

De la o vreme orele se bat

În cuie ruginite visând

Să ţină acoperişul

Ce încă mă acoperă,

Nu mai am ferestre,

Am doar un ochi

Ce poate privi liniar şi gri

Cum se trece strada şoptind

 A de la apus şi O din omega...

Acel semn fără de care

Noapte nu ar mai veni,

Doar dacă aş sufla uşor spre lună

Să ardă discret,

Goliciunea e pură geometrie a nisipului

Cu care mai umplu paharul,

De la o vreme orele

Se golesc de secunde şi aud

Inima de femeie cum rezonează

 în sensul conjugării la viitor,

Cuiele se desprind uşor,

 Greierii mi le aşează pe tâmplă

 În vraja dezlegării

De trup...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Mihaela Popa]

tare frumos spus!

[Ada Nemescu]

O bucurie de câte ori întâlnesc textele semnate  Mihai Katin 

Rămân cu o sațietate ce-mi ține puțin, tot aștept următorul text tulburător, înțelept... Bine a zis  Ana, inteligent!

Goliciunea e pură geometrie a nisipului

Cu care mai umplu paharul,

tare frumos, aDa

[Ana Cîmpeanu]

Inteligent și elegant, construit frumos și bine dozat! Îmi place mult! 

[Mihai Katin]

1.10. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

                                                                                   ECLEZIASTUL – Deşertăciunea Deşertăciunilor!

„Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai mare înţelepciune.” — Friedrich Nietzsche