Scrisoare

[Monica Pester]

Ți-am cumpărat sufletul cu mere.

Coapte. Amurgii.

Ți-am măsurat umbletul prin noapte.

Poate vii.

Ce lungă e durerea pân-la tine.

Ca iarna-n munți.

Să nu întrebi. Totul e bine.

Și noi cărunți.

Ninge-ndesat, în șoaptă. Ca-n povești.

De n-ar mai sta.

Ce să-ți trimit acolo unde ești ?

Doar umbra mea.

Mă dor și oasele de-atâta așteptare.

De numărat.

Și mă cuprinde-un frig prin mădulare.

Ca de uitat . . . 

Monica Pester

[Ana Cîmpeanu]

Frumos! O sugestie, puteți renunța la rimă în asemenea momente. E prea cu miez conținutul ca să mai fie nevoie de o rimă căutată doar ca să sune. Aici mergea frumos vers alb. Din ce am citit până acum scris de dumneavoastră, e cea mai bună poezie, fără rimă ar fi fost și mai bună. 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Interesantă forma acestei poezii. O poezie dureroasă. Mă regăsesc în ea. Iar versul ți-am cumpărat sufletul cu mere este magnific.

[Denisa Curea Popa]

Totul e bine, suflet frumos! 

Drag 

[Valeria Merca]

Reușită! Mi-a plăcut această combinație de umor cu tonl grav și doza de tristețe transmisă.

[Chris]

un alt stil

bineinteles ca iubirea nu se uita. la ultimul vers este implicat si cititorul

Ce lungă e durerea pan-la tine. - reda bine sentimentul

citit cu placere,

[Ada Nemescu]

Eu mulțumesc! M-a izbit din prima clipă asemănarea cu poezia lui Coșbuc (Ispita, etc.) 

Este o scanare a clipei la tine, prelungită nefiresc în așteptare. Dar ce frumos lași cititorului felia lui de implicare/continuare a ideii, a versului...

aștept, desigur, și alte poezii!

aDa

 

[Monica Pester]

Comentariu de arhivă ! Mulțumesc, Ada !

[Ada Nemescu]

Un alt stil sub semnătura  Monica Pester

Uluitoare această cadențată poezie, deschide fereastra sufletului spre amintiri... cu ninsori, așteptări sterile, mere... uitarea cu durerea ei fără egal...

Îmi place mult de tot!

revin, cu impresii noi...

aDa