flash-uri de duminică

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

(din volumul în lucru „C(o)lecție în doi” – Vasilisia Lazãr, versuri / Mihai Catruna, grafică)

 

© flash-uri de duminică

 

pleci...

şi uite cum pleci – stând pe loc –

un pas ţi-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță uşor

către zbor

 

clipa ne-apasă în piepturi clepsidre

herghelii de stări gonesc prin sânge

dar te destrami în secunde

ca o noapte ce-şi priveşte pierdută

dimineaţa în ochi

 

liniștea poartă pe braţe clopote negre

 

te răstignesc într-un suspin

răsucesc vorbele tale pe deget

apoi te scriu cu aceeași patimă

cu care tu mă respiri

în nopţi lungi de noiembrie

 

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mulțumesc tare mult, Dorina! Drag!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Așa e, Augusta. E liniștea de după plecare. Mai degrabă, tăcerea de după plecare. Drag de trecerea ta pe aici!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Și eu am citit cu emoție și nerăbdare comentariul tău, Valeria. Mulțumesc din inimă! Drag!

[Pop Dorina]

Admirație.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Minunate cuvintele tale, Ada. Da, fiecare pas în direcția opusă e unul de plumb. Drag de popasul tău aici!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mă răsfeți, Valerian. Mulțumesc mult pentru atenția acordată textelor mele! Drag!

[Chris]

foarte frumos!

liniștea poartă pe braţe clopote negre - mi-a indus o stare sufleteasca apasatoare...

[Valeria Merca]

Metafore inedite, tandre și  melancolice care configurează curgerea melodioasă a sentimentului de tristețe. 

Am citit și am admirat!

[Ada Nemescu]

Un poem greu de semnificații. Secunda ce desparte plecarea de o altă plecare... fiecare pas își poartă cicatricea drumului prezis... flash-uri aproape palpabile...

aDa

[J’arrive!]

     Nu puțină stare de singurătate se preumblă prin porii acestui minunat poem. Plecarea - ca stare pe loc - trage greu la cântarul neliniștilor noastre, ca o amenințare perpetuă. Felicitări pentru ceea ce ai reușit să ne transmiți, Lisia!

     VB